Inteligența artificială și liberul arbitru

ChatGPT și inteligențele artificiale generative au luat lumea pe sus. Ele au permis contactul direct și masiv al omenirii cu o tehnologie care era, anterior, mascată. Deciziile bazate pe învățare automată și date vaste (Big Data) sunt, de mult timp, în viața noastră, de la AutoCorrect sau algoritmii de recomandare de pe Netflix și Amazon, la selecția CV-urilor pentru un job sau interpretarea imagisticii medicale. Totuși, inteligențele artificiale rămăseseră în culise, inaccesibile publicului larg. În ultimele luni, cu mic cu mare, de la copil la bunic, am experimentat, ne-am jucat și ne-am supărat pe inteligențele artificiale într-un fel trăit, emoțional. Aceasta a schimbat, inevitabil, și dezbaterea publică. Suntem preocupați de viitorul școlii și al locurilor de muncă. Vor deveni AI mai inteligente decât omenirea? Vom deveni sclavii mașinilor? Cred că, în febra discuțiilor, riscăm să pierdem unele mize esențiale.

Razvan RughinisFoto: Arhiva personala

Dezbaterile curente pleacă de la premisa inevitabilității apelului la AI. Dezvoltarea tot mai amplă și utilizarea tot mai frecventă a inteligențelor artificiale par necesare, într-un marș implacabil al progresului tehnologic. Cum ne-am putea opri sau cum am putea, măcar, încetini, fără să ne-o ia alții înainte? O variantă frecventă a acestei „fear of missing out” la scală planetară este ideea că, dacă noi nu infuzăm AI în toate zonele societății, o va face China, devenind, astfel, stăpâna viitorului. Acum ori niciodată, pentru a ne croi o altă soartă, suntem chemați să folosim inteligențele artificiale la maximum.

Diversitatea enormă a posibilelor utilizări ale AI este, astfel, colapsată într-un numitor comun al conflictului geopolitic dintre Occident și China. Acest argument este clădit pe premisa falsă a omogenității AI în raport cu societatea care o generează. Inteligențele artificiale sunt, întotdeauna, parte a unor produse tehnologice concrete, antrenate pe date provenite dintr-o anume societate și optimizate conform unor reguli ce descriu acel model social. Într-o societate a supravegherii, oamenii își adaptează comportamentul la structura locală de pedepse și recompense. Modelele AI vor identifica, reproduce și optimiza corelațiile specifice acestor adaptări sociale. Dimpotrivă, în societățile bazate pe o autonomie largă a cetățenilor în raport cu statul, oamenii decid în raport cu norme și repere ale responsabilității personale. Un model AI antrenat în China nu va performa în Europa sau SUA, deoarece regulile jocului social și strategiile dominante sunt foarte diferite.

Giganții tehnologici, marii producători ai AI și marii colecționari ai datelor vaste promit și amenință că inteligențele artificiale sunt cheia unică a creșterii productivității și bunăstării sociale. Totuși, cine va culege roadele acestei productivități? Mai mult, care sunt costurile ascunse ale tranziției la automatizarea universală? Riscăm să devenim o societate în care cetățenii sunt doar resurse pentru antrenamentul marilor modele AI. Populația ar ajunge un colectiv de generatori de date, iar profesioniștii ar involua în curățători de date sau măturători de erori. Este, totuși, posibil ca tehnologia și inteligențele artificiale, în special, să fie puse în serviciul nevoilor sociale – și nu invers.

Când ai în mână un ciocan, totul în jur pare să aibă cuie. Devenim o societate obsedată de cum putem utiliza AI, tot mai mult și mai mereu, cu puțin timp pentru reflexivitate și înțelegerea propriilor probleme. Tehnologia ar trebui să fie un mijloc pentru un scop, dar a ajuns un răspuns în căutarea întrebării. Este important să identificăm nevoile pentru care anumite soluții AI aduc un beneficiu net , dar și situațiile în care avantajele aduse de AI nu pot compensa costurile de privacy, sociale, financiare sau energetice ale noilor tehnologii.

Aceasta este și abordarea legiuitorilor europeni. După ce GDPR a stăvilit intruziunea supravegherii prin colectarea datelor personale, alte două legi vor clarifica scenariile legitime sau problematice ale folosirii tehnologiilor digitale. Pachetul Digital Services Act și Digital Markets Act, care a fost deja aprobat, ancorează spațiul digital în respectarea drepturilor umane fundamentale și în asigurarea unei competiții economice fair-play. Legea Inteligenței Artificiale este, acum, în Parlamentul European, în negocieri, până la finele lunii.

Uniunea Europeană a tăiat nodul gordian al percepției AI ca o soluție salvatoare, unică și inevitabilă. Legea diferențiază mai multe scenarii de utilizare a inteligențelor artificiale, în funcție de riscul implicat. Ea stabilește atât posibile traiectorii de evoluție accelerată a inovării, cât și traiectorii atent verificate. Ce ar însemna o societate în care fiecare dintre noi să fie constant evaluat, primind o notă, pe baza informațiilor captate continuu despre acțiunile noastre? Așa-numita practică a „scorului social”, pilotată de statul chinez, deschide orizontul unei distopii, în care drepturile omului sunt cuantificate prin „scorul de încredere” pe care cetățenii îl primesc de la stat sau de la corporații. Legea AI, în forma actuală, interzice practica scorului social, atât la nivelul autorităților publice, cât și al organizațiilor private. Alte scenarii de utilizare a AI puternic restricționate se referă la predicția indivizilor pe baza datelor biometrice. De exemplu, în spațiul societăților europene, nu va fi permisă recunoașterea facială, în timp real, a trecătorilor. Nu va fi legală nici detectarea automată a emoțiilor indivizilor și nici apelul la tehnici subliminale de persuasiune. Toate aceste limite vizează păstrarea autonomiei cetățenilor europeni, în raport cu statul și cu orice alte entități ce-ar urmări manipularea alegerilor noastre prin AI.

Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro

​