Prea multe terminale de gaze lichefiate? / Este posibil ca Europa să fi exagerat cu securitatea energetică / România privește de pe margine cum se dezvoltă infrastructura de gaze din UE

​Este posibil ca Europa să fi exagerat strategia de securitate energetică, grăbindu-se să extindă rețeaua de terminale LNG, după atacul Rusiei asupra Ucrainei, se arată într-o analiză Reuters. Dacă vor fi finalizate toate proiectele începute, capacitatea terminalelor de gaze lichefiate va ajunge să depășească întreaga cerere de gaze la nivelul UE. Aceasta și în contextul în care politica UE este de reducere a cererii de gaze pentru a face loc energiei regenerabile. De la începutul războiului și până în august 2023 au fost adăugate șase terminale LNG la rețeaua de 20 preexistentă.

Terminal LNGFoto: Mischa Keijser / ImageSource / Profimedia

Spre deosebire de celelalte state UE, România privește pasivă extinderea în UE a infrastructurii pentru gaze lichefiate. Au existat câteva idei pentru implicarea în astfel de proiecte, însă niciuna nu a fost concretizată, statul român blocând inițiativele.

UE ar putea să-și dubleze terminalele de gaze lichefiate

Invazia Ucrainei de către Putin a creat un șoc energetic în UE, motiv pentru care statele europene s-au grăbit să scape de dependența rusească. Importurile de gaze rusești au scăzut masiv în ultimii doi ani, iar acestea au ajuns să fie înlocuite de gazele lichefiate aduse în special din SUA.

Înainte de războiul din Ucraina, Rusia exporta Europa 155 de miliarde de metri cubi de gaz în fiecare an, reprezentând aproximativ 40% din consumul total de gaze de 412 miliarde de metri cubi. În 2022, au scăzut la circa 60 miliarde mc, iar în 2023, s-au înjumătățit față de anul precedent, ajungând la 28,3 miliarde metri cubi.

Pe măsură ce au scăzut importurile din Rusia, au început să se înmulțească terminalele pentru importurile de gaze lichefiate, în principal din SUA. Potrivit Institutului pentru Economie Energetică și Analiză Financiară (IEEFA), de la începutul războiului și până în august 2023, au apărut șase noi terminale, existând deja 21, crescând capacitatea pentru gaze lichefiate cu 36,5 miliarde metri cubi. Până în 2030, UE ar putea avea cu 19 terminale mai multe decât în 2022.

Dacă toate proiectele aflate în desfășurare vor fi finalizate, capacitatea UE de import de gaze lichefiate ar putea crește la aproape 350 de miliarde de metri cubi până la sfârșitul deceniului, de la doar 160 de miliarde de metri cubi în 2021, arată Reuters. Aceasta în condițiile în care cererea totală de gaze a UE va ajunge la 340 de miliarde de metri cubi până atunci, în scădere cu 19% față de 2021. Ar însemna ca întreaga capacitatea de gaze lichefiate a Europei să fie mai mare decât tot necesarul de consum din UE.

Infrastructura supraabundentă? La surplusul de gaze lichefiate se vor adăuga producția internă și importurile prin conducte

La aceste cantități s-ar adăuga importurile de gaze prin conducte din Norvegia, Africa de Nord și Azerbaidjan, dar și producția internă, cum ar fi cea din România. Diferența dintre producția europeană proprie și importurile prin conducte față de cererea estimată ar putea ajunge la aproximativ 190 de miliarde de metri cubi până în 2030. (În aceste date este inclusă și Marea Britanie).

UE se va umple de importuri de gaze lichefiate, însă acestea sunt doar o parte din capacitatea de regazificare a UE. Supraabundența infrastructurii ridică semne de întrebare cu privire la viabilitatea financiară a tuturor terminalelor LNG care ar urma să apară în UE, scrie Reuters.

România nu-și face probleme de supraabundență, deoarece nu este implicată în niciun proiect real de gaze lichefiate

România a avut ocazia de a se alătura unui proiect din Grecia, terminalul plutitor FSRU (Floating Storage Regasification Unit) din Alexandroupolis, cu o capacitate de 5,5 miliarde metri cubi/an. Terminalul ar putea fi pus în funcțiune pe 20 ianuarie pentru teste, iar dacă aceste merg bine, lansarea comercială ar putea avea loc în prima săptămână din martie. Gazele vor ajunge în întreaga regiune, inclusiv în România.

În acest proiect ar fi putut fi și România acționar, prin Romgaz, însă, din cauza unei decizii greșite a Ministerului Energiei, a fost scoasă din joc și înlocuită cu Bulgaria. În 2019, la inițiativa conducerii de atunci a Romgaz și prin decizie a Adunării Generale a Acționarilor, se aproba achiziționarea a 20%, în valoare de 13 milioane de euro, din acțiunile emise de compania Gastrade, care dezvoltă proiectul terminalului LNG Grecia, scrie Digi24.ro.

În 2020, CA-ul Romgaz, format din persoane desemnate de fostul ministru al Energiei, Virgil Popescu, a respins definitiv proiectul, considerându–l a nu fi „de actualitate”. Romgaz a economisit 13 milioane euro, dar nu a mai intrat în niciun proiect, în schimb locul lăsat liber de români a fost imediat ocupat de bulgari, prin Bulgartransgaz. În prezent, terminalul este deținut și gestionat de Gastrade, un consorțiu format din operatorul bulgar al sistemului de transport de gaze Bulgartransgaz (20%), operatorul grec al sistemului de transport de gaze DESFA (20%), compania elenă de gaze DEPA (20%), investitorul grec în infrastructură Copelouzos Group (20%) și proprietarul cipriot al navelor GNL GasLog (20%).

Separat de ce a încercat să facă Romgaz și nu a reușit, o altă companie de stat, Transgaz, vizează proiectele grecești. Anul trecut, Transgaz a purtat negocieri pentru implicarea în proiectul terminalului de gaz natural lichefiat ARGO de la Volos. Ar fi încercat și la Alexandroupolis, pentru a lua locul Romgaz, însă nu a avut susținerea Guvernului român.

Mulți ani la rând, autoritățile române au luat în calcul construirea unui termninal LNG la Constanța și chiar au existat proiecte în acest sens. În 2010 a fost lansat proiectul AGRI (Azerbaidjan-Georgia-Romania-Interconnector), care prevedea construiea unui astfel de terminal pentru gazele lichefiate care ar fi urmat să fie importate din Azerbaidjan. În scurt timp, proiectul s-a topit și nimeni nu a mai discutat despre această variantă de import al gazelor azere până în octombrie 2022. Romgaz și azerii de la SOCAR au semnat un memorandum pentru construirea unui terminal de gaz natural lichefiat la Marea Neagră. Însă, ca și în cazul AGRI, proiectul a rămas la nivelul de memorandum.

În planul dezvoltare a sistemului național de transport al gazelor naturale, pentru perioada 2020-2029, era prevăzut un terminal la Constanța, undeva la nivelul anului 2026, dar nu există date concrete că acesta ar urma să fie construit.

Foto: Mischa Keijser / ImageSource / Profimedia