PNL și-a tras o palmă, iar PSD un premiu

Moțiunea de cenzură lansată de PNL a eșuat. Sub toate aspectele. PSD a primit astfel un cadou nesperat din partea Opoziției. Ce lecții au de învățat liberalii din această experiență amară? Ce vor trebui să facă și ce nu vor trebui să facă în viitor pentru a supraviețui politic? Pentru ei, răspunsul corect la asemenea întrebări ar putea fi singurul câștig de pe urma aventurii care tocmai s-a încheiat.

Au votat pentru moțiunea de cenzură mai puțini parlamentari decât cei aflați efectiv în Opoziție. Ceea ce înseamnă că autorii moțiunii nu numai că nu au reușit să-i convingă pe unii dintre senatorii și deputații puterii, dar nu și-au convins nici proprii membri. Liderul Opoziției, Ludovic Orban s-a aflat mai mult în stradă decât în Parlament, preferând postura de agitator celei de dirijor al dezbaterilor. Iar în stradă, jale mare. Masa simpatizanților a fost dezolant de subțire. Ce să mai vorbim de lanțul uman? PSD și-a spulberat literalmente adversarii și nu numai la vot, ci și de la microfonul Parlamentului. Și în loc să iasă mototolit, a ieșit în câștig. S-a ales cu un balon suplimentar de oxigen.
Ce are de învățat, dacă vrea să învețe ceva, PNL din acest grav eșec?

1). Că o moțiune de cenzură nu este doar un exercițiu democratic, pe care te apuci să-l faci de câte ori te trezești dimineața și nu ai alt program. O moțiune de cenzură este menită să strângă numărul necesar de voturi în Parlament pentru a trânti Guvernul. Și pentru a aduce la putere o echipă alternativă bine pregătită. În al doilea rând, o moțiune de cenzură, chiar dacă nu conduce la căderea Guvernului – așa cum s-a întmplat doar de trei ori în istoria recentă, poate fi utilizată ca un instrument eficient prin care credibilitatea inițiatorilor să crească iar credibilitatea celor aflați la putere să fie lovită în moalele capului. Pregătind drumul pentru o viitoare bătălie finală. PNL nu a înțeles acest lucru.

2). Pentru ca o moțiune de cenzură să aibă succes, fie într-o formă fie în cealaltă, este obligatoriu ca ea să fie minuțios pregătită. Pregătirea înseamnă nu numai elaborarea inteligentă a textului propriu-zis citit de la tribuna Parlamentului. Și nici doar anticiparea tipurilor de răspuns ale adversarului și elaborarea din timp a replicilor. O moțiune de cenzură, care să-și atingă unul dintre cele două obiective posibile presupune, înainte de toate, o pregătire corespunzătoare a opiniei publice. Crearea unui curent de opinie în rândul populației, menit să pună în mod efectiv presiune asupra părții adverse și să genereze simpatie și susținere pentru propriul demers. Moțiunea de cenzură a PNL, susținută de celelalte forțe de Opoziție, a fost prost elaborată. Extrem de vulnerabilă în conținut. Neconvingătoare. Prezentată școlărește. Nesusținută convingător de alți parlamentari care s-au perindat la microfon. Replicile reprezentanților puterii nu au fost în niciun fel contracarate. Cât despre pregătirea opiniei publice, așa cum s-a văzut, nici nu a fost măcar vorba. A încerca să organizezi un miting, fie el și reușit, fie el și finalizat printr-un lanț uman în jurul Parlamentului, nu reprezintă nimic dacă în săptămânile anterioare opinia publică, România tăcută, cea negălăgioasă, nu a putut fi convinsă că în această dispută PNL are dreptate și că PNL, în special și Dreapta în special sunt mai avantajoase decât Stânga, reprezentată de actuala coaliție de guvernare.

3). Ca să pregătești așa cum trebuie opinia publică și, apoi, o moțiune de cezură, este obligatorie îndeplinirea cumulativă a cel puțin trei condiții. Să dispui de o radiogarfie cât mai precisă și cât mai necruțătoare a actelor și faptelor guvernării, astfel încât nimic din ceea ce îl afectează pe cetățean să nu fie omis și, sub nicio formă să nu confunzi succesele puterii cu eșecurile acesteia și încă într-o manieră care să stârnească ilaritatea. Dar, ca să ajungi aici, este obligatoriu să dispui de comisii de specialitate la nivelul principalului partid de Opoziție, alcătuite din adevărați profesioniști, capabili să analizeze cu inteligență ceea ce face și ceea ce nu face guvernarea. În al doilea rând, liberalii trebuie să știe că nu poți dărâma nimic pe lumea asta în materie de politică, decât în măsura în care pui ceva în loc. Și ești capabil să arăți ceea ce pui. Iar ceea ce pui trebuie să fie mai convingător și mai atractiv decât ceea ce există. S-a văzut că PNL nu dispune de un asemenea motor. În absența lui, PNL nici nu poate demola și nici nu poate construi. În al treilea rând, trebuie să ai, atunci când te prezinți în fața Parlamentului și a națiunii cu o moțiune de cenzură pregătiți și principalii actori, ca într-o veritabilă piesă de teatru. Aceștia nu trebuie să vin cu bilețele scrise înainte. Ei trebuie să fie capabili să intervină și să puncteze prin discursuri libere și spontane. Joi nu am văzut decât bălbâieli lamentabile ale reprezentanților Opoziției și un premier Star Trek, care a pulverizat pur și simplu, punct cu punct, întreg conținutul moțiunii, demonstrând că acesta nu reprezintă decât o simplă compunere școlară agramată, prost articulată și în cea mai mare parte a ei neadevărată.
4). Dacă știi că artitmetic nu-ți iese votul pentru a dărâma Guvernul, nu te aliezi cu cine nu trebuie, pentru că tot nu poți să arunci peste bord Executivul. Ce a câștigat PNL din decizia strategică de a se alia cu PMP-ul lui Traian Băsescu? Cel mult, antipatie.

Domnul Ludovic Orban a căzut la primul examen major din cariera sa de președinte PNL. Oare a avut o perioadă mai proastă? Sau pur și simplu nu este un strateg? (Sorin Rosca Stanescu).