Când CCR îi bate președintelui obrazul

Într-un dialog purtat sâmbătă pe platoul unei televizini de știri, Călin Popescu Tăriceanu a scăpat câteva infomații care dau de gândit. Ce se întâmplă dacă președintele Klaus Iohannis refuză să o revoce pe Laura Codruța Kovesi? Dacă se întâmplă asta, a spus al doilea om în stat, înseamnă că Iohannis refuză să-și îndeplinească obligațiile pe care le are în calitate de președinte. Și de garant al Constituției. Tot el a mai afirmat că Guvernul are obligația de a desecretiza blestematele protocoale. Acum să punem cap la cap cele două declarații.

Moderatoarea l-a întrebat pe Călin Popescu Tăriceanu dacă, într-o asemenea eventualitate, majoritatea parlamentară are în vedere suspendarea și apoi demiterea președintelui României. Președintele Senatului a răspuns printr-o eschivă. În sensul că, până în prezent, nu s-a luat în calcul această soluție. Ceea ce, să recunoaștem, nu înseamnă nici da, nici nu. În schimb, au lipsit o altă întrebare și un alt răspuns. Dacă există sau nu intenția Parlamentului sau a Guvernului, prin ministrul Justiției, de a apela la Curtea Constituțională a României în eventualitatea în care președintele Klaus Iohannis refuză să o revoce pe Laura Codruța Kovesi. Să desfacem, începând de aici, firul în patru.

Susținătorii președintelui Klaus Iohannis consideră 1). Că acesta poate să nici nu răspundă solicitării, întrucât Legea Fundamentală nu îi fixează un termen; 2) Că poate să răspundă refuzând revocarea și întemeindu-se pe avizul negativ al Secției de procurori de la CSM, care merge pe teza neretroactivității deciziilor Curții Constituționale. Pe de altă parte, chiar și Călin Popescu Tărceanu recunoaște faptul că președintele României, fiind excesiv preocupat de menținerea propriului electorat, nu va risca să-l piardă acceptând revocarea. În acest sens, prognoza sa este că ne vom afla în prezența unui refuz. Înainte de a vedea care ar fi consecințele unui refuz ori a amânării sine die a unei decizii a președintelui, este util să insistăm asupra unei chestiuni de fond.

Dacă este adevărat – și este – că niciun șef de instituție nu se poate confunda cu instituția în sine, atunci este la fel de adevărat că simpla demitere a acelei persoane nu este de natură, chiar dacă „peștele de la cap se împute”, să provoace de la sine mutații pozitive în activitatea instituției în cauză. Ne aflăm deci în prezența unei probleme de fond, căreia trebuie să-i dea răspuns întreaga societate românească. Acceptăm sau nu ca și în continuare lupta împotriva corupției să fie un pretext al luptei politice? Acceptăm sau nu ca și în continuare dreptul forței să prevaleze forței dreptului? Acceptăm sau nu ca și în continuare drepturile și libertățile fundamentale ale cetățeanului să rămână neprotejate?

Să vedem care este consecința dacă răspunsul la întrebările de mai sus este negativ. În această situație, indiferent de ce face sau nu face președintele României, societatea trebuie să reacționeze protejându-și interesele vitale. Cum o va face? 1) La întrebarea dacă președintele poate să amâne la nesfârșit o decizie, în cazul revocării, răspunsul corect este negativ. Promulgarea unei legi este mult mai importantă decât revocarea unuia dintre șefii marilor parchete.

Dacă pentru promulgarea sau restituitrea unei legi adoptată în Parlament, președintele Klaus Iohannis are un termen limită de 20 de zile, atunci această condiție se extrapolează și în cazul revocării, chiar dacă nu există o prevedere constituțională în acest sens. În caz contrar, se crează un conflict între puterile statului, care va trebui soluționat la Curtea Constituțională. Iar soluția va fi că președintele a abuzat de o lacună din Legea Fundamentală. Se va spune, ca și în cazul lui Kovesi, că de fapt nu este un abuz, pentru că decizia CCR nu retroactivează. Cu alte cuvinte, că președintele va ști de acum încolo ceea ce până acum nu a știut și anume că în maximum 20 de zile trebuie să răspundă solicitării ministrului Justiției. Dar exact ca și în cazul șefei DNA, teza neretroactivității în situații de acest fel este o prostie.

Să vedem acum ce se întâmplă în cazul în care Klaus Iohannis, fără a depăși cele 20 de zile, refuză revocarea. Argumentat sau neargumentat. Dacă o face neargumentat, se comportă discreționar. Dacă o face argumentat, departamentul juridic de la Cotroceni nu are altă posibilitate decât să utilizeze, confirmând astfel, raționamentele Secției de procurori a CSM. Raționamente preluate copy-paste din materialul prezentat de către Laura Codruța Kovesi. Ceea ce ar fi o mare eroare.

Nu mă voi referi la toate motivele invocate de ministrul Justiției și respinse rând pe rând atât de Laura Coruța Kovesi cât și de Secția de procurori. Mă voi opri la cele mai grave. Încălcări repetate ale Constituției de către șefa DNA. Ea s-a apărat arătând că nu avea cum să știe dinainte ce va hotărî CCR. La fel o apără și Secția de procurori. În scenariul nostru, în mod identic va reacționa și președintele Klaus Iohannis. Toți ignoră un lucru elementar. Și anume că CCR nu a schimbat nici o pevedere a Constituției. Nici nu avea cum. Și nici nu a adăugat prin deciziile pe care le-a luat în această speță la Legea Fundamentală.

CCR nu a făcut nimic altceva decât să interpreteze în mod corect prevederile Constituției. Ceea ce doamna Laura Codruța Kovesi a refuzat să facă atunci când a anchetat Guvernul pentru activitățile sale în plan legislativ. Prin urmare, în repetate rânduri, CCR a demonstrat, prin deciziile luate, că fie doamna Kovesi nu a înțeles prevederile constituționale, fie le-a înțeles, dar în mod deliberat le-a ignorat. Acesta este un motiv numai bun de revocare. Șefa DNA trebuie să fie revocată nu pentru că deciziile CR ar retroactiva, ci pentru că deciziile CCR demonstrează reaua ei credință sau, în cel mai fericit caz, lipsa de pregătire juridică.

În mod identic se va pune problema și în eventualitatea în care președintele Klaus Iohannis tergiversează răspunsul sau refuză revocarea, utilizând argumentele secției de procurori, care nu sunt altceva decât argumentele șefei DNA. În mod identic se va putea concluziona că fie președintele Klaus Iohannis încalcă cu bună știință Constituția, fie dovedește că nu cunoaște prevederile acesteia și că nu le-a înțeles. Cu nuanța că domnul Klaus Iohannis, pe bani publici, dispune la Cotroceni de o întreagă echipă de experți supercalificați, în special în drept constituțional.

Prin urmare, doamna Laura Codruța Kovesi va fi în final revocată. Fie printr-o decizie a Curții Constituționale, care va constata că președintele Klaus Iohannis nu avea în această speță dreptul să dea un răspuns negativ, fie prin obligarea de către CCR a aceluiași președinte Klaus Iohannis să o revoce, aprobând în final solicitarea ministrului Justiției.

Dar în toate aceste ipoteze și scenarii, președintele Klaus Iohannis însuși, din dorința de a își proteja electoratul sau poate răspunzând unei comenzi externe, încalcă cu bună știință prevederile Legii Fundamentale, fie făcând ceea ce nu avea voie să facă, fie nefăcând ceea ce era obligat să facă. A doua temă interesantă este cea a protocoalelor încheiate de Serviciul Român de Informații cu diverse instituții, între care DNA, DIICOT, Parchetul General și Înalta Curte. În toate aceste protocoale, care, atenție, au fost puse în aplicare, se prevede colaborarea dintre procurori și, respectiv, judecători și reprezentanți ai Servicului Român de Informații.

Președintele Klaus Iohannis, printr-un comunicat oficial, ne transmite că aceste protocoale nu au fost comandate de CSAT, nu au girul CSAT, nu au fost secretizate de CSAT și nu pot fi desecretizate de CSAT. Și dacă ar fi fost așa, ele tot sunt profund ilegale, din simplul motiv că CSAT nu este organ legislativ al statului. Dar există un argument și mai puternic. Legile după care funcționează atât parchetele cât și magistratura interzic sub orice formă colaborarea procurorilor sau judecătorilor cu reprezentanții serviciilor secrete. Prin urmare, și în acest caz au fost încălcate atât norme constituționale cât și legi organice sau neorganice. Și ce vină are președintele României?

Despre aceste protocoale și despre conținutul lor, care aparent este încă secret, se vorbește de câțiva ani buni. Se vorbește și despre consecința acestor protocale, în baza cărora a fost creat statul polițienesc. Președintele României nu se poate face că plouă. El nu poate invoca faptul că nu a știut pentru că nu s-a uitat la televizor. Și nici nu mai poate spune că aceste protocoale nu contează pentru că ar fi fost încheiate de penali. El avea obligația să apere prevederile Constituției. Aceste protocoale au încălcat flagrant Legea Fundamentală. Oricare dinte consilierii în drept constituțional de la Cotriceni îi poate spune acest lucru președintelui și bănuiesc că a și făcut-o. Iată că și din această perspectiv Klaus Iohannis poate fi acuzat că nu-și îndeplinește fișa postului.

Una peste alta, domnul Klaus Iohannis a intrat cu bună știință într-o fundătură. Și probabil nici nu mai are drum de întoarcere. Exceptând scenariul, pe care l-am mai vehiculat, conform căruia el a ajuns la o înțelegere netransparentă cu reprezentați ai majorității parlamentare și ai Guvernului. Dacă așa stau lucrurile, asistăm la un mare circ, cu consecințe devastatoare asupra societății.

Sorin Rosca Stanescu