Domnul Hellvig poate să vorbească de Doina Cornea abia după ce se descotoroseşte de Dumbravă şi Ciocârlan

Că acelaşi tip de Justiţie a Securităţii, practicată de oamenii pe care îi ţine în braţe, a    ţinut-o pe Doina Cornea în arest la domiciliu şi îi bloca strada să nu mai poată veni cineva în vizită doar pentru ca ea să să nu mai poată ieşi din casă. Până atunci, e doar un PR sinistru şi disperat, tipic SRI, pe decesul unui mare om. Un fel de Nuţi care din #narcodemocraţie se crede Ţuţea (#DoamneFereşte), şi zice că nu vrea să stea în puşcărie pentru un popor de idioţi. Idioţii pe care i-a furat. #MarinceaBoy ştie mai bine din contracte.
#Sinistru

Republica.ro: „În noiembrie 1987, a răspândit împreună cu fiul său Leontin 150 de manifeste prin care se solidariza cu revolta muncitorilor din Brașov. În urma acestui gest, a făcut două luni de închisoare și a rămas până la revoluție în arest la domiciliu.

Mihai Demetriade, cercetător CNSAS, a postat pe Facebook un fragment din declarația care i-a fost luată Doinei Cornea în 19 decembrie 1987, în stare de arest, de Securitatea Cluj, după ce a răspândit manifeste împreună cu fiul său.

„Subsemnata, Doina Cornea, fiica lui Iacob și a Mariei, născută la Brașov, la data de 30 mai 1929, absolventă a Facultății de Filologie, pensionară, domiciliată (…), în legătură cu activitatea de răspândire a unor bilete cu următorul conținut: «Solidaritate cu muncitorii brașoveni», declar următoarele:

Ideea răspândirii acestor bilete mi-a venit auzind știrea, prin postul de radio «Europa Liberă», manifestației de protest a muncitorilor de la uzinele Steagul Roșu din Brașov. Biletele le-am confecționat din hârtie, pe care am scris cu o pensulă cu tuș violet. Știrea am recepționat-o prin postul de radio „Europa Liberă” în ziua de 17 noiembrie. Mă solidarizez cu muncitorii deoarece consider că o orânduire care pretinde a sluji interesele lor trebuie să se pună realmente în slujba celor ce muncesc, fără a-i supune la privațiuni de hrană, căldură, lumină, îngrijiri medicale etc. și de libertatea de a-și exprima doleanțele și gândurile. Aceasta nu mai ține de politică, ci de apărarea celor mai elementare drepturi umane”, se arată în declarația semnată de Doina Cornea în decembrie 1987″, precizeaza pe pagina sa de socializare jurnalista Sorina Matei. (Frone A.).