Pentru nostalgici și curioși: Cheile Bicazului, la 1960

Fotografiile vechi devin adevărate comori, după trecerea timpului.

Despărțite doar de vreo 20 de km de orașul Bicaz, Cheile Bicazului reprezintă una din cele mai atrăgătoare zone turistice ale țării. Situate în partea centrală a Munților Hășmaș, aparținând Carpaților Orientali, și fiind delimitate la nord și nord-vest de Suhardul Mare (1506 m) și la sud-est de Suhardul Mic (1352 m), fac legătura între județele Neamț și Harghita. Cheile, cu o lungime de 8 km, ce se întind între stațiunea Lacu Rosu și satul Bicazul Ardelean, sunt formate de râul Bicaz și afluenții săi (din care cel mai important este Bicăjelul) și leagă Transilvania de Moldova. 

Zona este străbătută de drumul transcarpatic DN 12C ce leagă orașul Gheorgheni de Bicaz. 
Cheile Bicazului fac parte din Parcul National Cheile Bicazului – Hășmaș ce are ca arii protejate: Lacul Rosu, Cheile Bicazului, Cheile Șugăului, Hășmașul Mare – Piatra Singuratică și Hășmașul Negru. 

Tot drumul din Cheile Bicazului este format de serpentine de o frumusețe deosebită. Pereții de calcar ai stâncilor ascund peșteri de o deosebită frumusețe (Peștera Neagră, Peștera Cascada) și avene (Licas, Avenul cu Trei Intrări). Toate micile cursuri de apa afluente Bicazului fac la rândul lor alte chei cum ar fi: Cheile Lapoșului, Cheile Șugăului, Cheile Bicăjelului. 
Pe parcurs se pot admira Piatra Altarului – un masiv stâncos de 1120 m altitudine, masivele stâncoase Piatra Pinteștilor (847 m) și Piatra Arșiței (835 m). Printre alte stânci mai deosebite din zonă amintim Piatra Surducului, Poarta de Piatră și Polițele Bardosului. 

Construcția drumului îngust, gândit să învingă relieful cu o salba de serpentine spectaculoase, a început în anul 1912. De la destinația inițială de drum militar, s-a ajuns ulterior la una din cele mai importante căi de trecere între Transilvania și Moldova, acest rol fiind accentuat prin darea în funcțiune a noului tunel. 

Ambele părți ale văii înguste sunt păzite de stânci verticale de 300 – 400 m, care se înalță deasupra trecătorului de parcă ar dori să-l învelească, atât de aproape una de cealaltă încât nici razele soarelui nu le pot pătrunde. 

Înainte de vărsarea Bicăjelului în Bicaz se afla un pod neterminat, care se numește Podul Ungurilor, început în anii 1940. Inițial podul a fost proiectat pentru ocolirea părții cele mai periculoase a cheilor, Gâtul ladului, dar nu s-a putut termina din cauza războiului. În stânga podului, se înalță Peretele Bardosului cu Santinela de la Gâtul ladului. De la vărsarea pârâului Bicajel începe cea mai spectaculoasă zona a cheilor cu o lungime de 800 m, Gâtul ladului, care se strecoară între Piatra Surducului și peretele Bardosului.

Cheile s-au format prin erodarea calcarelor mezozoice mai putin dure. Asocierea tipurilor de roci diferit colorate și variate ca formă și alcătuire, întâlnite pe traseul Bicazu Ardelean – Lacu Roșu, face ca imensa despicătura a văii Bicazului să constituie unul din cele mai remarcabile trasee turistice din Carpati. Cheile sunt strajuite de culmile: Ucigașul, Piatra Altarului (Turnul Bardosului), Suhard. Pe unele stânci există trasee pentru practicarea alpinismului. 

Sursa text: aici

Sursa: Ziar Harghita.