Și dacă președintele Trump o va face din nou? Dacă se va trezi mâine și va decide să condiționeze ajutorul militar către Arabia Saudită ori Egipt de faptul că aceste regimuri străine vor accepta să-i submineze adversarii politici, atunci ce se va întâmpla? Răspunsul este acum clar: absolut nimic. Pregătindu-se să-l achite pe Trump fără a fi audiat fie și un singur martor, senatorii republicani au legitimat abuzul de putere prezidențial, scrie Washington Post, citat de Rador.
Încă de la început a fost evident că senatorii republicani nu vor risca să înfurie acea bestie care este baza electorală a lui Trump. Dar făcându-și acest calcul politic laș pe termen scurt, ei au avariat pe termen lung democrația americană. Ei au deschis calea autoritarismului – și au făcut acest lucru într-un moment în care Biroul Oval e ocupat de un demagog periculos.
Precedentele stabilite de ei sunt alarmante. Apărarea lui Trump a argumentat printre altele că președintele trebuie să violeze o lege anume pentru a fi destituit. Dar imaginați-vă următorul scenariu: în acest weekend Trump va scrie pe Twitter că va grația orice persoană care se va deda la obstrucționarea flagrantă a votului sau la intimidarea alegătorilor înaintea alegerilor din noiembrie. Sute de adepți vor decide să acționeze pe cont propriu, contribuind la realegerea lui. Autoritatea juridică și constituțională a lui Trump de a-i grația este indubitabilă. Ar constitui un abuz corupt de puterea prezidențială, dar nu și un delict. Acum, când republicanii au consfințit această nouă normă, un asemenea comportament nu ar constitui o abatere sancționabilă cu destituirea. Trump deține acum un cec în alb. Știm cu toții că va încerca să-l încaseze.
Mai mult, senatorii republicani au aprobat și refuzul lui Trump de a preda documente relevante necesare unei anchete legitime de destituire. Concomitent, ei au afirmat că președinții pot bloca audierea unor martori cruciali fără a păți nimic. Iar la următorul scandal – căci va exista un nou scandal – Trump va încerca din nou să blocheze probe și martori esențiali, toate cu binecuvântarea amicilor săi republicani. Senatul s-a scopit de unul singur. Această modificare a balanței puterii nu e temporară – ea consfințește o nouă ortodoxie cu privire la ce pot face președinții fără a fi pedepsiți.
Dacă Trump comite o infracțiune (cum și e acuzat că a comis, în mod repetat), el nu poate fi inculpat pe baza uzanțelor Departamentului de Justiție. Și dacă el va abuza din nou de putere cu intenții corupte, lacheilor săi din Senat le va reveni să-l tragă la răspundere printr-un proces de destituire – iar ei tocmai au eșuat în mod spectaculos să facă acest lucru, în ciuda faptului că el a comis cel mai flagrant abuz de putere din istoria recentă a Americii.
Poate că cel mai frapant aspect a fost momentul în care unul dintre avocații lui Trump, Alan Dershowitz, a argumentat că „dacă un președinte face un lucru despre care el crede că-l va ajuta să fie ales în interesul public, acel lucru nu poate fi acel gen de trafic de influență care poate duce la destituire”. Această logică – anume că dacă un conducător acționează cu o intenție coruptă pentru a câștiga, dar consideră că victoria sa este în definitiv bună pentru țară, atunci e în regulă – este logica despoților autoritari. E o logică otrăvitoare pentru democrație. (Între timp Dershowitz a încercat să bată în retragere de la propriile afirmații, dar asta nu poate schimba realitatea că el pare să fi surprins perfect filozofia care fundamentează în prezent gândirea senatorilor republicani.)
Toate acestea ar fi de fapt destul de îngrijorătoare dacă actualul președinte ar fi fost unul care imită comportamentul autocraților. Am avea dreptate să ne panicăm dacă omul de la Casa Albă ar fi cineva care, bunăoară, ar ataca presa printr-o retorică stalinistă, ar transforma minoritățile în țapi ispășitori, ar cere încarcerarea adversarilor politici, ar politiza statul de drept, ar angaja amici și rude în posturi înalte, ar cere ca unei întregi religii să i se interzică intrarea în țară, ar profita direct de pe urma funcției sale și ar invita adversari străini să-l ajute să rămână la putere.
Bun, poate a venit vremea să spargem sticla.
A doua zi după ce procurorul special Robert S. Mueller III a depus mărturie în Congres, Trump s-a simțit exonerat. Atunci a făcut el de acum celebrul apel telefonic către președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Lecția e clară: atunci când Trump simte că a scăpat basma curată cu ceva, se simte și încurajat să testeze noi limite. Ce va mai testa el odată ce va fi fost absolvit de Senat? Și dacă va testa acele limite în încercarea de a-și asigura realegerea – cum deja a făcut-o în cazul ultimului abuz de putere – vor mai fi măcar alegerile din 2020 libere și corecte?
Democrația este fragilă. Ea e construită pe o fundație de legi și norme care se dezvoltă de-a lungul deceniilor. Una dintre cele mai importante norme în orice democrație este așteptarea generală ca oficialii aleși care abuzează de puterile lor formale pentru câștig personal ori politic să se confrunte cu consecințe severe. Trump nu se va confrunta cu nici una. Iar democrația americană, care deja s-a veștejit sub un președinte cu grave impulsuri autoritare, va continua să se mistuie.
Părinții fondatori ai Americii au anticipat apariția unui demagog corupt. Ei pur și simplu n-au anticipat că ascensiunea lui va coincide și cu un Congres complice care va deschide bucuros o cale către o președinție autoritară.
Articol de Brian Klaas, Washington Post
