Aici este un dezacord gramatical. Dar cui îi pasă astăzi de tehnicități?
Acordul gramatical este acordul unui întreg secol, secolul 20, între utilizatori, între limba scrisă și cea vorbită. Este o întreagă istorie a felului în care s-a ajuns la un acord, la felul încare trebuia să înveți și să folosești acordul. Gramatica a devenit un fapt de bun simț și civilizație. Cine făcea dezacorduri, era analfabet. Acordul gramatical ieri? Astăzi la fel de important e tagul google.
Tu azi gugălești. Gugălești? Ești indexat.
Nu știi să gugălești, eșți analfabet-google. Nu te indexează niciun dumnezeu. Adică, nu caută nimeni după cuvintele tale. Este chestie de utilizare. Cuvintele de ieri sunt tagurile de astăzi. Au mai multă valoare, nu? Se cheamă “cuvinte cheie”, nu-s cuvinte pur și simplu. Iar cine gugălește corect este victoriosul. Cine nu, bâjbâie, o ia razna. Cautăm se rătăcește. Nu-i în jocuri, implicit, nu face bani. Să pui cuvinte improprii, să dai chiar c-un dezacord pe gugăl n-are importanță, ba chiar multe lucruri doar așa sunt recunoscute. Dece? Fiindcă cine a postat a fost atât de influent încât să fie preluat în mii, milioane de postări. Relația de principiu nu se face cu gramatica secolului trecut, ci cu interesul postării din 2020. Gramatica este exclusă. Sau cel puțin gramaticele celorlalte limbi afară de engleza, americana, chineza, spaniola. Dar cum postacii de pe gugăl sunt tineri, cu precădere, ei exclud română pentru că se raportează la limbile care le sunt utile.
Și atunci, albinuța mea, iubita mea căpățână ce este cu acest “JOS SATANIȘTII CARE NE CONDUCE!”?
Simplu. Un om supărat și-a folosit toată ura pentru a scrie ce văd toți ce-i ce trec pe lângă zidul de pe strada Nerva Traian. Dominanta emoțională a copleșit gramatica. Dar mai e ceva. Cei care trec prin fața înscrisului nu le pasă de acord gramatical, ci de mesaj. Toți sunt într-un acord: sunt sataniști la conducere, ei trebuie dați jos!. Deci, nu contează gramatica ci adevărul fundamental JOS SATANIȘTII! Acum ce-i ăla JOS nu ne băgăm. “Jos” este nu votați, să fie alungați din poziții de decizie.
Să venim la cuvântul “SATANIST”. Ce-i satanistul?
E omul diavolului, nu al lui Dumnezeu. Satanist e rău, deci. Satanistul a dovedit în multe cazuri că are un acord cu satan, nu cu Dumnezeu. Deci, “cei care ne conduce” sunt răi, emoția este puternicâ. Revin, la ce ne folosește gramatica? La nimic. Avem emoția, dar mai avem și altceva. Convingerea că la conducere sunt sataniști. Mulți, câtă frunză și iarbă. Convingerea este o ștampilă. Ăia sunt sataniști, noi suntem dumnezei. Deci, cel care a scris se crede un dumnezeu/Dumnezeul. Ce vreau eu să demonstrez cu acest articol? Nimic. Dar acum mă pun și pe gânduri, albinuța mea, iubita mea căpățână mea nu se gândește și ea: nici eu nu vreau ca la conducere să mai fie sataniști. Aha, uite, intru în complicații. În politică. Ce-mi pasă mie de gramatică, nu?
Mie îmi pasă de emoție, de emoțiu și de vot, căpățâna mea, albinuța mea, iubita mea! Alege!
