- 1. Să nu te identifici cu boala!
Ești un întreg, o persoană formată din mai multe părți, iar boala este doar o parte din acest întreg. Când o parte din întreg suferă, celelalte părți (personalitatea, speranțele, hobby-urile, plăcerile, istoricul tău, preocupările) trebuie să vină în sprijinul părții care suferă, cu acceptare, cu blândețe și iubire, oferindu-i înțelegerea de care are nevoie pentru a se vindeca. Nu suntem doar boala pe care o avem, suntem mult mai mult de atât, iar ea este doar una dintre părțile întregului.
- 2. Consideră că boala nu este o problemă, ci o stare care trebuie să te determine să iei decizii.
Ori de câte ori ne confruntăm cu diverse stări, nu este nevoie să le rezolvăm ca pe niște probleme, ci să luăm decizii care să ne ajute să le gestionăm. Pentru mulți dintre noi este provocator să luăm decizii, pentru că există un bombardament informațional, iar acest lucru poate deveni o sursă de stres, anxietate, stări depresive. Atitudinea ta trebuie să reflecte convingerea că nu ai probleme, ci că trebuie doar să iei o decizie pentru a putea trece la următoarea acțiune, nu să rămâi blocată în starea de confuzie a momentului.
- 3. Îngrijește-te de nevoile și emoțiile tale, chiar dacă poți părea egoistă.
Este o dovadă de maturitate să faci acest lucru. Dă-ți voie să simți orice emoție care vine. Așa cum este firesc să simți bucurie, la fel de firesc e să simți și tristețe. Tristețea vine și trebuie acceptată așa cum e, trebuie să-i creezi spațiu să se manifeste pentru că în așa fel te vei simți eliberată. Este o stare pe care nu ai obligația să reprimi sau rezolvi, ci să îi dai voie să se exprime și să o gestionezi.
- 4. Ai dreptul să faci ceea ce vrei tu să faci.
Sigur, trebuie să fii atentă la ce pare că trebuie să faci, dar să analizezi conștient și să vezi dacă acel lucru este sau nu esențial pentru tine. Și abia după aceea să iei decizii de care să fii sigură că sunt cele mai bune pentru tine.
- 5. Nu te lăsa copleșită de frică.
Când simți că îți este frică de ceva, pune-ți întrebarea „Care este cel mai rău lucru care mi se poate întâmpla?” În fața diagnosticului de cancer de sân, femeile tind să transforme orice situație în care trebuie să ia o decizie, orice plan și orice gând într-una de viață și de moarte. Dacă răspunsul pe care ți-l dai la această întrebare este unul care îți provoacă și mai multă frică, este oportun să cauți sprijin. Însă dacă este o situație simplă, la care ai niște răspunsuri utile, acționează în acel sens.
- 6. Vorbește despre ceea ce simți și gândești.
Comunicarea este esențială și este o cale foarte utilă. De multe ori te vei simți într-o stare de angoasă, te vei simți neînțeleasă și nu vei vedea nicio ieșire. Este o iluzie să crezi că, fără să vorbești despre trăirile tale, ceilalți știu ce simți în interiorul tău. Nimeni nu-ți poate citi gândurile, nu poate intui ce nevoi ai. Și atunci, resursa ta este comunicarea. Spune în cuvinte ce simți, pentru că verbalizarea îți va oferi o stare de siguranță. Vorbind despre problema pe care o ai, ea își va pierde greutatea. Căci, practic, mai înspăimântătoare este reacția ta decât problema în sine. Vorbind despre problema ta o vei aduce în zona normalității și nu va mai părea înspăimântătoare.
- 7. Permite-ți să faci lucrurile care îți plac.
Oamenii au tendința de a funcționa ca un sistem, de a repeta aceleași obișnuințe, devenite a doua natură. Când ele nu te mai satisfac, înlocuiește-le cu altceva. Învață să dansezi, să pictezi, să coși, orice lucru care simți că îti face plăcere. Asta te va ajuta să te simți independentă, creativă, curajoasă, amuzantă și vei vedea ce schimbare minunată se produce.
- 8. Fă-ți planuri concrete de viitor.
Stabilește-ți obiective pe termen scurt, mediu și lung, pe care să le modelezi în timp, pe măsură ce le construiești. Vizualizând direcția în care mergi vei simți energia care te îndreaptă către atingerea scopurilor. Aceste scopuri vor fi lumina călăuzitoare spre care vei privi inclusiv în zilele în care te vei simți mai puțin bine.
- 9. Caută ajutor specializat pentru a-ți gestiona noua realitate.
Familia și prietenii îți pot oferi un sprijin emoțional consistent. Dar este posibil ca tu uneori să îi simți prea apropiați pentru a-ți putea oferi asistența de care ai nevoie. De asemenea, unii prieteni au tendința de a se îndepărta pentru că ei nu pot gestiona relația cu afecțiunea ta, cu starea ta. Tu nu porți nicio vină în cazul acesta. În astfel de situații este bine să ceri ajutor specializat de la un psiholog sau psihoterapeut, chiar și de la un grup de sprijin sau de la persoane care au același diagnostic. Sunt opțiuni pentru explorarea nevoilor și întrebărilor personale și acces pentru identificarea propriilor resurse în vederea adaptării la noua situație în care te afli, după primirea diagnosticului.
- 10. Schimbă-ți atitudinea față de boală.
Chiar și medicii spun că frica față de boală este mai periculoasă decât boala în sine. Chiar dacă afirmația poate părea deplasată, în realitate, boala poate aduce și lucruri pozitive în viața ta. Este cel mai probabil că vei conștientiza lucruri la care nici nu te-ai gândit până acum, vei descoperi adevăratele valori și interese, adevărații prieteni și cel mai probabil vei alege un stil de viață mai sănătos decât cel avut până la diagnosticare.
În fiecare oră, o româncă află că suferă de cancer la sân
În luna luptei împotriva cancerului de sân, Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România (FABC), cea mai mare asociație a pacienților cu cancer din România, Asociația Imunis și Roche România continuă campania „Are nevoie de tine. Vorbește cu ea!”.
„Cancerul este o boală foarte complexă, iar aspectul psihologic poate face diferența pentru supraviețuire și pentru calitatea vieții unei paciente. Toate emoțiile pe care le are femeia post mastectomie, post histerectomie, toate efectele adverse cu care se confruntă – de multe ori întreaga viață, o rănesc la nivel afectiv. Ea are nevoie de susținere, de o comunitate care să o motiveze și de terapeuți care să știe să înțeleagă subtilitățile acestei boli și să o ghideze către dorința de a trăi. Mă bucur că sunt parte din astfel de campanii și mă bucur să pot lucra cu paciente care, iată, vor să supraviețuiască și chiar să înflorească post diagnostic.” – Cosmina Grigore, patient coach, președinta Asociației Imunis.
„Știm cât de greu este un astfel de diagnostic. Transmitem un mesaj către toate cadrele medicale de a fi mai empatici și mai buni comunicatori cu aceste femei care au nevoie să știe că nu sunt singure”, spune Gabriela Saulea, coordonator de programe medicale în cadrul Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer.
„Grupurile de suport sunt un cadru în care putem să normalizăm stările pe care le resimțim. În acest diagnostic, ne spunem des: ‘Doamne, de ce mi se întâmplă mie asta?’ ‘De ce i se întâmplă persoanei dragi mie asta?’ ‘Sunt singură. Nimeni nu mă poate înțelege.’ Atunci când ne strângem împreună și comunicăm într-un cadru deschis, coordonat de cineva care să ne învețe să dăm un feedback legat de aceste emoții, ne dăm seama că mai sunt și alții care trăiesc asta și ne ajută să nu ne mai simțim singuri.” – Cornelia Cîrlescu, psiholog.
Cancerul de sân este cel mai frecvent dintre toate tipurile de cancere la femei și reprezintă principala cauză de deces prin cancer la femeile europene, potrivit Societății Europene de Oncologie Medicală.
În România, peste 9.000 de femei sunt diagnosticate anual cu cancer de sân, respectiv o femeie la fiecare oră.
Citește și:
