– Lasă-mă să trec, mă duc în rai!
– Ce să faci în rai, bietul meu copil?
– Îl împușc pe Dumnezeu, care l-a ucis pe tata.
Era 26 februarie 1806 și Alexandre Dumas-tatăl avea 4 ani.
De curând am descoperit un interviu în care poetul Radu Vancu recunoaște că personajul lui preferat din întreaga literatură este Porthos iar, în replică, scriitorul Radu Paraschivescu mărturisește că personajul lui cel mai îndrăgit este Athos. Și dacă ei nu au citit căruțe de cărți, dacă ei nu au de unde alege personaje mai fancy, mai rafinate, mai elevate, atunci nu știu cine o poate face, scrie Anca Popa pe blogul ei.
Murakami, Levy, Llosa, Rushdie, Pamuk. Probabil s-ar asorta chiar bine cu pălăria mea cu floare de mac și mi-ar transfera – complet pe nedrept – un strop din valoarea, cultura, universalitatea lor, fapt care nu m-ar deranja deloc. Dar nu! Niciunul nu este scriitorul meu preferat. Așadar, îmi fac curaj să spun:
Se împlinesc 150 de ani de la dispariția scriitorului meu preferat, Alexandre Dumas-tatăl.
De treizeci de ani încoace, pentru mine, Dumas e bun la toate. E Aspirină, Xanax, ceai de pufuliță sau Rudotel, după caz. Nostalgică, am cheltuit o mică avere pe volumele din ediția de lux a anilor ’70, cea cu cotor auriu. În biblioteca mea am Dumas la metru. Fiind pasionată de istorie, am fost curioasă să descopăr cât mai multe DESPRE Dumas. Cu zâmbet în colțul gurii, am aflat despre importanța istoriei de budoar. Datorită originii sale nobile, Dumas a fost recomandat de un unchi pentru postul de secretar al ducelui d’Orléans, viitorul rege Louis Philippe. Excelent cunoscător al istoriei și mare pasionat de picanterii, a avut acces la scrisori și documente, păstrate în scrinuri și sertare, sub cheițe de argint. Majoritatea episoadelor din romanele sale s-au petrecut aievea. Astfel am aflat de unde s-a inspirat Dumas în duelul lui d’Artagnan cu cei trei mușchetari, urmat de celebra replică „Toți pentru unul, unul pentru toți”, cine i-a fost model în creionarea nobilului conte de Monte Cristo și în descrierea captivității din sinistrul castel d’If. Este una și aceeași persoană, admirată, îndrăgită și pierdută mult prea devreme:
Cel mai iscusit spadasin al Europei. General al Armatei Franceze a Alpilor. Rivalul lui Napoleon. Reper în manualele militare engleze și franceze. Părinte devotat al scriitorului Dumas-tatăl. Sclav metis vândut de propriul tată.
Istoria lui, un roman biografic recompensat cu premiul Pulitzer în 2013, a fost scoasă la lumină în 2007, prin spargerea la limita legii, a seifului unde se aflau documente ale familiei Dumas vechi de două sute de ani. Scriitorul și jurnalistul Tom Reiss, un împătimit al romancierului Dumas-tatăl, a fost motivat în laborioasa sa activitate de cercetare de răfuiala personală a băiatului de 4 ani cu Dumnezeu.
____
La bază este economist și jurnalist, a lucrat în marketing și PR într-o companie multinațională. A colaborat cu revista Descoperă pe parcursul unei călătorii de șase luni în Asia. Alături de institutul de cercetare FEST Heidelberg a implementat proiecte-pilot de management ecologic, finalizate cu obținerea certificării europene de management de mediu, EMAS, schemă concepută pentru a sprijini organizațiile la îmbunătățirea performanțelor de mediu.
