Françoise Thom, fiica matematicianului René Thom, autorul teoriei catastrofelor, a studiat cu Alain Besançon și a predat la Université de Paris X – Nanterre, înainte de a-și începe cariera la Sorbona, unde se ocupă de istorie contemporană, cu accent pe istoria relațiilor internaționale și a Războiului Rece.
Putin, artizanul conflictelor din regiune ar putea fi președinte pe viață. Credeți că e posibil să apară ceva care să schimbe lucrurile, o lebădă neagră, în sensul conceptului formulat de Nassim Taleb?
Françoise Thom: Când au venit la putere, Putin și cercul lui de susținători, aceștia aveau o singură prioritate: să asigure o conducere unitară, fiindcă așa cum au explicat ei, căderea regimului comunist și destrămarea Uniunii Sovietice, au fost efecte ale divizărilor și neînțelegerilor care au avut loc la vârful partidului comunist. Așa că, Putin asigură unitatea elitei conducătoare de multă vreme. Primele simptome ale tensiunilor au apărut, totuși, în cercul de la Kremlin în 2011, când o grupare aflată în ascensiune a încercat să impună un al doilea mandat prezidențial pentru Medvedev. Așa cum știm, Putin a reacționat dur, prin represiuni și agresiuni serioase împotriva Ucrainei, pentru a reface un consens forțat față de anexarea Crimeei. Numai că acest remediu pe termen scurt a dus la consecințe pe termen lung: din cauza sancțiunilor occidentale economia s-a oprit și nivelul de insatisfacție al populației este în creștere. În plus, divizarea în rândul conducerii statului nu a dispărut, ba dimpotrivă politica lui Putin de „naționalizare” a elitelor a dus la creșterea tensiunilor la vârf.
Confruntarea cu Occidentul era binevenită, câtă vreme putea fi un instrument de control al maselor. Dar, când această confruntare duce la reacții ale Vestului, care devin o amenințare pentru averile demnitarilor ruși, entuziasmul pentru politicile izolaționiste și agresive scad. Astăzi avem semne clare că regimul lui Putin se apropie de sfârșit. Filmul lui Navalnîi cu palatul lui Putin n-ar fi fost posibil fără legături la niveluri foarte înalte. Opoziția față de Putin nu se mai restrânge doar la persoanele urbane educate. Există acum o dezamăgire în masă față de regimul lui Putin.
Vladimir Putin i-a cerut Europa lui Bill Clinton, în 1999, când acesta era președintele SUA, după cum ați citat dvs. în volumul „Putin și putinismul”: „Voi aveți America de Nord și de Sud plus Asia. Ați putea să ne lăsați nouă, cel puțin Europa”. Credeți că Rusia are acest obiectiv istoric să aibă Europa în sfera ei de influență? Ce-i drept există dovezi că s-a implicat în propaganda pro-Brexit, iar dvs. ați vorbit despre dorința Moscovei de a dezmembra UE. Dar cum poate influența Rusia Europa în mod concret, dar România?
Françoise Thom: Liderii sovietici au fost convinși din 1945 încoace că în momentul în care SUA părăsesc Europa, întreg continentul va cădea sub hegemonia rusă. Liderii Rusiei de azi împărtășesc aceeași viziune. Obiectivul lor este să dea afară SUA din Europa, să perturbe cooperarea transatlantică, să slăbească influența anglo-saxonă în Europa (deci Brexit) și în general să arunce în aer construcția europeană. Moscova este convinsă că atunci când aceste ținte sunt atinse, Rusia va fi în poziția să domine Europa prin aranjamente bilaterale, care ar putea însemna controlul Germaniei prin pârghii economice, al Franței prin tradiționala ei rusofilie, infiltrând elitele politice, parlamentele, mass-media, organizațiile neguvernamentale, cooptând și recrutând lideri prin șantaj și corupție etc. Regimul de la Moscova este incapabil să producă belșug. Se poate dezvolta doar prin expansiunea și deturnarea resurselor din restul lumii. Operațiunile de propaganda și influență din Rusia sunt mult mai eficiente sub Putin decât erau în perioada sovietică, pentru că cei de la Kremlin își pot exercita acțiunile subversive atât asupra aparatului de stat, prin metodele pe care le-am menționat, cât și asupra maselor prin social-media: lucrurile funcționează în același timp de sus în jos și de jos în sus.
Cine sunt prietenii Rusiei în Europa?
Françoise Thom: Prietenii Rusiei sunt majoritatea celor care fac bani în această țară și care înțeleg regula pe care Kremlinul o aplică oricărui oligarh, fie el rus sau strain: poți fi bogat în Rusia doar dacă servești Kremlinul. Din punct de vedere ideologic, cei care se opun „globalizării” în numele „suveranității” sau al naționalismului, precum și cei care resping elitele tind să fie pro-Putin pentru că ei nu văd în Kremlin un instrument al puterii și al distrugerii adversarilor.
Citește restul interviului pe DW.
