Interviul integral:
Fragmente din interviu:
Eticheta artistică versus eticheta tehnică
Din punctul de vedere al consumatorului, eticheta principală este cea mai mare ca dimensiune, ea conţine toate elementele de branding ale vinului şi e întotdeauna expusă „la faţa raftului”. Aceasta se mai numeşte şi „eticheta artistică”.
Din punctul de vedere al organului de control, cea mai importantă este contraeticheta, cea cu dimensiuni mai reduse şi care nu e, de regulă, vizibilă „la faţa raftului”. Aceasta este denumită „eticheta tehnică” şi ea trebuie să conţină toate informaţiile obligatorii conform legii, în acelaşi câmp vizual (fară să rotim sticla).
Ce înseamnă menţiunea „DOC/IGP/Varietal”?
Fiecare produs provine dintr-un anumit loc. Menţiunile „Denumire de Origine Controlată” (DOC) şi „Indicaţie Geografică Protejată” (IGP) fac parte din ceea ce numim, generic, „Indicaţii Geografice” şi ele semnalează faptul că produsul respectiv este autentic şi originar dintr-o anumită zonă. Pentru IGP, zona este mai largă, iar pentru DOC, această zonă este mai mică, ca o enclavă bine delimitată.
Menţiunea „Vin Varietal” înseamnă că e vorba de un vin dintr-un anumit soi, cu o trasabilitate clară, de la recoltare şi până la îmbuteliere.
Aceste menţiuni sunt referinţe geografice şi nu indicatori de calitate a vinului. Calitatea depinde doar de producător şi există vinuri foarte bune, atât cu DOC, cât şi cu IGP sau varietale. Sunt zone unde producătorii n-au fost interesaţi să obţină DOC, fără ca vinurile să aibă vreo problemă de calitate.
Menţiunea „Conţine sulfiţi”
Sintagma „Conţine sulfiţi” este normală şi obligatorie pe o etichetă de vin. Sulfiţii pot exista în vin chiar dacă nu au fost introduşi în procesul de vinificaţie. În plantaţiile viticole, sulful se foloseşte ca antifungic, prin urmare sulfiţii pot ajunge, în plante şi apoi în vin. De asemenea, protejarea strugurilor în timpul vinificaţiei primare poate aduce un anumit conţinut de sulfiţi în vin. Prin urmare, nu există vin cu zero sulfiţi. În cel mai bun caz, poţi scrie pe etichetă „Vin fără sulfiţi adăugaţi”, ceea ce nu înseamnă că nu are deloc sulfiţi.
Este obligatoriu să existe această menţiune pe etichetă, deoarece sulfiţii fac parte din categoria alergenilor şi consumatorii trebuie să fie informaţi.
Anul de pe etichetă
Conform legii, nu este obligatoriu ca anul de recoltă să fie trecut pe etichetă, dar este recomandabil, deoarece acesta spune, pentru cunoscători, foarte multe despre vinul respectiv.
Anul de pe sticlă este anul în care s-au recoltat strugurii şi nu anul îmbutelierii. Dacă menţionarea anului de recoltă este facultativă, data îmbutelierii (sau numărul lotului) este obligatorie. Pentru vinurile cu DOC/IGP/Varietale, data îmbutelierii se poate citi, cu orice smartphone, prin intermediul unui „QR code” aflat pe certificatul (holograma) de pe sticlă.
Soiurile de struguri
Soiurile din care se face vinul se pot trece pe etichetă, dar menţionarea lor este facultativă, inclusiv la vinul varietal. Chiar dacă producătorul alege să nu scrie pe etichetă soiurile din care e făcut vinul, această informaţie este înregistrată la ONVPV, împreună numărul de lot.
Ce înseamnă ONVPV şi care e rolul său?
ONVPV = Oficiul Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole
ONVPV are mai multe roluri, printre care: autorizarea plantaţiilor, evaluarea vinurilor, autorizarea cramelor, certificarea vinurilor, garantarea originii şi autenticităţii lor (DOC/IGP/Varietal), prin aplicarea însemnului de certificare (holograma).
ONVPV are atribuţii de reglementare şi control tehnic, dar nu de a pedepsi pe cei care încalcă legea.
Culoarea vinului
Deoarece nu s-a putut legifera o anumită formă sau culoare pentru sticla de vin, pentru ca un consumator să nu fie indus în eroare, este obligatoriu, conform legii, ca pe etichetă să se precizeze culoarea vinului. Există doar trei culori admise: alb, roze şi roşu (cu toate nuanţele pe care cunoscătorii le ştiu). Nu există vin negru. Există doar vin roşu obţinut din struguri negri.
Tăria alcoolică
Este obligatoriu să fie precizata pe etichetă şi se exprimă în „procente de volum”. Practic, din volumul total al vinului din sticlă, procentul respectiv reprezintă conţinutul de alcool. Tăria alcoolică nu se exprimă în „grade”, aşa cum auzim de multe ori în vorbirea curentă.
Un vin liniştit poate avea, conform legii, maximum 15% alcool, dar în anii deosebiţi (cu acumulări naturale mari de zahăr în struguri), poate avea până la 20%. În ultimii 3-4 ani, au fost cazuri de vinuri cu 15-16% alcool, dar niciodată mai mult. Procentul de pe etichetă poate avea o abatere de +/- 0.5% faţă de vinul din sticla.
Limba folosită pe etichetă
Din punct de vedere legal, eticheta unui vin produs în România, pentru piaţa locală, trebuie să fie în limba română. Dacă vinul merge le export, eticheta poate fi tradusă şi în limba ţării respective. Pentru vinurile de import, este obligatoriu ca eticheta tehnică să fie tradusă integral în limba română.
Medaliile aplicate pe sticlă
Aplicarea unui sticker care demonstrează câştigarea unei medalii la un concurs este permisă doar pe lotul de sticle cu care producătorul s-a înscris în competiţie. Orice etichetare în plus reprezintă o încălcare a legii.
Ediţiile limitate
Din punct de vedere legal, nu există o limită superioară pentru o „ediţie limitată”. Aceasta poate avea dimensiunea pe care i-o dă producătorul (mii, sute sau zeci de litri). La ONVPV se declară lotul aferent unei „ediţii limitate” şi, în consecinţă, ea poate fi verificată, dar, e nevoie, în acelaşi timp, de fair-play şi din partea producătorului.
