În medie, 260 de mii de oameni mor în fiecare an în România. Îmbălsămarea corpului unei persoane decedate costă între 300 și 400 de lei într-un oraș mic și cam 400-500 de lei într-un oraș mare. La o medie națională de, să zicem, 100 de euro pentru fiecare deces, piața îmbălsămărilor ar reprezenta cam 26 de milioane de euro anual.
Dar îmbălsămarea nu reprezintă decât aproximativ 10-15 % din serviciile totale asociate decesului unei persoane. Celelalte ar fi: transportul decedatului, magazinul de pompe funebre, capela funerară și sala pentru îmbălsămare.
Toate sunt reglementate legal și aduc unei firme de servicii funerare mai mulți bani decât activitatea propriu-zisă de conservare a corpului decedatului. Dar dacă nu o ai pe acesta din urmă în ziua de azi vei pierde mulți clienți, după cum mi-a explicat un întreprinzător din domeniu.
Datele de mai sus, chiar și aproximative, arată dimensiunile unei activități care se desfășoară în România, ca orice activitate, teoretic, în condițiile legii. Și chiar dacă este parțial sub radar- oamenii preferă să întoarcă capul de la lucrurile asociate morții- îmbălsămarea este o industrie care generează profituri. Și unde concurența este acerbă.
În România, mortul trebuie să arate bine
Am folosit termenul de „îmbălsămare” pentru că este mai cunoscut de public.
În legile românești există și un termen mai larg și anume „tanatopraxia” care presupune „un ansamblu de metode și tehnici care se aplică după moarte corpului uman prin care se realizează igienizarea, îmbălsămarea, la nevoie restaurarea, reconstrucția și îngrijiri de estetică mortuară în scopul conservării temporare a corpului, precum și pentru a reda decedatului o înfățișare cât mai apropiată de cea anterior cunoscută, astfel încât să poată fi prezentat cu demnitate familiei și pregătit pentru funeralii” (articolul 16 din HG 741/2016).
Deși avem o definiție a tanatopraxiei, meseria de „tanatopractor” nu există în nomenclatorul de meserii. Asta chiar dacă actul normativ menționat mai sus precizează explicit că „manoperele de îmbălsămare/tanatopraxie se realizează numai de către personalul specializat care posedă competențe specifice în domeniul serviciilor funerare”.
Acesta este doar unul dintre lucrurile lăsate în coadă de pește în domeniul serviciilor funerare. Dar este unul foarte important și veți vedea mai departe de ce.
Dar mai întâi, ce spune legea.
Hotărârea de Guvern care ar fi trebuit să clarifice lucrurile în domeniul tanatopraxiei
„The Dead Brothers”, 1880, de artistul John Flaxman. FOTO: The Print Collector/ Profimedia
Domeniul serviciilor funerare din România a fost reglementat prin Legea 102 din 2014. Doi ani mai târziu, prin HG 741/2016, au fost aprobate și Normele tehnice și sanitare, care vorbesc explicit despre domeniul tanatopraxiei.
Pentru că activitatea acesta trebuie desfășurată doar de „personal specializat” (articolul 6), actul normativ explică și cum anume „se obține” acest personal specializat.
La articolul 12, se precizează că de pregătirea specialiștilor se va ocupa Școala Națională de Sănătate Publică Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București (SNSPMPDSB), care trebuie să organizeze la nivel național programe de formare a autopsierilor, respectiv tanatopractorilor.
Articolul exact din HG:
(1) Școala Națională de Sănătate Publică Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București, denumită în continuare SNSPMPDSB, prin Centrul Național de Dezvoltare Profesională în Domeniul Sanitar organizează la nivel național programele de formare a autopsierilor, respectiv a tanatopractorilor, precum și formarea formatorilor în domeniile autopsie, respectiv tanatopraxie și certifică absolvenții acestor programe, care au promovat evaluarea finală organizată conform prezentelor norme.
O altă mențiune importantă este aceea că în termen de 60 de zile, ministrul sănătății trebuie să emită un ordin, la propunerea Școlii de Sănătate Publică și a INML, privind durata programului de pregătire, modalitatea de organizare precum și curriculumul pentru cele două domenii (autopsieri și tanatopractori).
Cele două meserii sunt diferite, una presupune de regulă activitatea din spital, cealaltă din spații special amenajate, conform legii, de către firmele de servicii funerare.
Și al treilea lucru care trebuie reținut din HG 741 este acela că „până la formarea primelor promoții de tanatopractori, certificatele de îmbălsămare vor fi semnate de medic/medic anatomopatolog sau medic legist, iar îmbălsămările efectuate în afara unităților sanitare sau medicolegale vor fi realizate de autopsieri sub supravegherea unui medic” (articolul 47).
Pe scurt, ce trebuie să reținem de aici sunt următoarele lucruri:
- Primul ar fi că statul a definit activitatea de tanatopraxie.
- Al doilea că deși a definit activitatea nu și-a mai bătut capul să organizeze și cursurile pentru practicienii acestei meserii (au trecut aproape cinci ani de când Ministerul Sănătății a zis că în 60 de zile va emite ordinul).
- Și al treilea element este că până vom avea tanatopractori pe piața muncii, îmbălsămările vor fi făcute de autopsieri sub supravegherea unor medici (o misiune probabil semi-imposibilă în orașele mici, de provincie).
Ce răspund instituțiile statului?
Am adresat mai multe întrebări Ministerului Sănătății și Școlii Naționale de Sănătate Publică în legătură cu organizarea cursurilor respective și cu desfășurarea activității de tanatopraxie în România (pentru că, da, există firme care fac asta), dar nu am obținut mare lucru.
Ministerul Sănătății, adică instituția care trebuia să emită ordinul așteptat de cinci ani, m-a trimis la Institutul Național de Medicină Legală. De unde, până la ora publicării acestui material, nu am primit niciun răspuns.
Nu aș fi primit vreo veste nici de la Școala Națională de Sănătate Publică dacă nu o sunam pe numărul de telefon personal pe Lavinia Nanu, director în cadrul acestei instituții. După ce mi-a explicat inițial că „a crezut că-mi va răspunde Ministerul Sănătății”, în cele din urmă am primit și un punct de vedere oficial al instituției:
„În prezent instituția noastră împreună cu Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici colaborează cu Ministerul Sănătății în vederea finalizării metodologiei de organizare a programelor de formare și a aprobării curriculumurilor de pregătire pentru cele două ocupații prin ordin de ministru.
Recent au fost transmise ultimile modificări care au fost solicitate de Ministerul Sănătății și urmând ca actul normativ să fie publicat în Monitorul Oficial”, scrie în răspunsul oficial al Școlii de Sănătate Publică.
Fără să riște un orizont de timp, Școala Națională de Sănătate Publică mi-a transmis practic că ordinul așteptat de cinci ani de industrie va veni în curând. Nu se știe când.
De ce sunt atât de importante aceste cursuri de tanatopractori și autopsieri organizate în condițiile legii?
Dacă dai în acest moment căutare pe Google după cuvântul „tanatopraxie” vei găsi suficiente rezultate interesante. De exemplu, de pe site-ul ziarului Replica de Constanța poți afla că în acest oraș există „o singură firmă”, Casa Albastră, autorizată sanitar să realizeze îmbălsămarea decedaților.
De pe alt site, tot din Constanța, poți afla că această firmă „a obținut franciza pentru cea mai modernă metodă de îmbălsămare, tanatopraxia, de la Axys Tanatopraxie SRL, firmă fondată în anul 2011 de către absolvenții Școlii de Tanatopraxie din Franța.”
„În România, Axys Tanatopraxie SRL a pus bazele unui serviciu ce vine în sprijinul familiilor, asigurând o imagine senină a celui trecut în nefiinţă, printr-un procedeu de îmbălsămare profesional, numit tanatopraxie, practicat la standardele şi exigenţele europene”, scrie în respectivul articol.
E doar un exemplu, mai sunt și altele, care arată un singur lucru: ultima fiță în domeniul serviciilor funerare din România e „tanatopraxia”. Ceea ce, teoretic, nu ar fi un lucru rău, pentru că un domeniu considerat mult timp a fi unul de „haiducie” ar ajunge la nivelul din țările europene cu tradiție.
Totuși, nu putem ocoli o întrebare esențială: Cum anume se practică tanatopraxia în România, atâta vreme cât nu există tanatopractori în sensul legii? Și, de asemenea, cum anume se francizează tanatopraxia în România?
Ce este Axys Tanatopraxie?
Potrivit propriului site, Axys Tanatopraxie este afacerea soților Dan și Violeta Ardelean, ambii absolvenți ai Școlii Naționale Franceze de Tanatopraxie și „cu experiență de peste 24 de ani în domeniu în Belgia”.
Firma este înregistrată în județul Caraș-Severin. „Cu ani în urmă, AXYS TANATOPRAXIE, sub protecție OSIM, a hotărât să francizeze domeniul tanatopraxic, acordând pe această cale Serviciilor de Pompe Funebre posibilitatea să ridice nivelul de calitate al serviciilor oferite, la exigențele și așteptările famililor îndoliate”, scrie pe site-ul companiei.
În 2012, cei doi au dezvoltat o franciză în România și acum învață firmele de servicii funerare cum se practică „tanatopraxia”. În acest moment, potrivit site-ului, sunt „30 plus membri ai francizei în toată țara”.
În ceea ce privește prețurile plătite de aceste firme la Axys, pe site-ul „Anuarul de franciză” scrie că ar fi vorba de o taxă de franciză de 12500 de lei pe an, iar durata minimă a contractului este de cinci ani. O afacere serioasă.
Mai trebuie spus că, potrivit actelor aflate în posesia noastră, Dan și Violeta Ardelean au primit încă din 2012 avize de desfășurarea a activității de tanatopraxie în România din partea Institutului de Medicină Legală din Cluj.
Patru ani mai târziu, HG 741/2016 precizează la articolul 14 următoarele: „Diplomele similare din state membre ale Uniunii Europene sau din țări terțe sunt recunoscute/echivalate de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice pe baza avizului SNSPMPSDB, care va certifica parcurgerea unei curricule similare de pregătire.”
În răspunsul pe care mi l-a trimis, Școala Națională de Sănătate Publică mi-a confirmat că „până în prezent instituția noastră nu a dat un astfel de aviz neexistând încă un curriculum de pregătire aprobat”.
În mod logic: Nu poți să dai un aviz pentru echivalarea unor studii în condițiile în care nu ai cu ce să le echivalezi.
Când am întrebat-o pe Violeta Ardelean dacă și-a echivalat diploma în România, aceasta mi-a dat un răspuns vag că „studiile sale sunt echivalate la nivelul la care în această țară se fac îngrijiri de conservare a corpului unei persoane decedate conform legislației”.
„Un chirurg de chirurgie abdominală poate interveni în cazul unei apendicite cu bisturiul mecanic, cu laserul sau laparoscopic. Tot chirurg rămâne indiferent cu ce-și face meseria. În România refuzăm, din cauza lipsei de cultură și de pregătire școlară să acceptăm ce înseamnă tanatopraxia”, a declarat Violeta Ardelean.
Am întrebat-o apoi pe Violeta Ardelean și cine sunt tanatopractorii care lucrează în acest moment în sistemul de franciză Axys, în condițiile în care meseria nu este încă legalizată.
„Statul român a dat acces prin certificat de calificare unor persoane la gestul de conservare a unui cadavru, la manevre de conservare. Este vorba despre diplomele de autopsier care s-au dat înainte (n.r.- de apariția HG 741/2016). Sunt autopsieri care sunt diplomați și au acces la profesie”.
Cu alte cuvinte, în timp ce o parte a industriei așteaptă ca statul român să organizeze cursurile de tanatopractori, o companie privată dezvoltă în paralel această specialitate și câștigă bani buni de pe urma acesteia.
Profită Axys de pe urma lipsei de acțiune a Ministerului Sănătății?
Dan Ardelean spune că ar fi primul care s-ar bucura de organizarea acestor cursuri. „De ce nu întrebați la Ministerul Sănătății de ce nu dau acel ordin?”, mi-a spus co-fondatorul Axys care s-a arătat deranjat de întrebările referitoare la franciza sa. „În România avem foarte multe francize străine, ar trebui să avem mai multe românești”, mi-a mai spus Dan Ardelean.
Violeta Ardelean spune că în acest moment în România serviciile de îngrijire a corpului unei persoane decedate sunt „la un nivel preistoric” și că, „în multe cazuri se bazează pe înșelătoria unora față de familiile îndoliate. Sunt unii care stau cinci minute cu corpul decedatului, iar noi stăm două ore”.
Când am întrebat-o de ce crede că Ministerul Sănătății nu a dat până acum ordinul privind organizarea cursurilor, Violeta Ardelean arată către „firmele care în loc să facă presiune pe Ministerul Sănătății preferă să organizeze cursuri și dau certificate de inițiere în meseria de autopsier care nu sunt recunoscute de ministerul muncii”.
Nu a dat nume de firme, a vorbit doar la modul general.
Câteva întrebări și mistere
Cătălin Dodu este reprezentantul din România al Federației Europene a Serviciilor Funerare. Mi-a spus că din această calitate a purtat un dialog întins pe mai multe luni cu instituțiile implicate în organizarea cursurilor de formare a tanatopractorilor.
Și tot el a cerut lămuriri despre activitatea Axys Tanatopraxie. Îmi arată răspunsurile primite:
– De exemplu un răspuns de la Direcția de Sănătate Publică Caraș-Severin în care scrie negru pe alb că Axys Tanatopraxie nu deține autorizație sanitară de funcționare în sensul HG 741/2016 (adică „Biblia tanatopraxiei).
– De asemenea, un răspuns pe mail de la IML Cluj în care scrie că în evidențele instituției nu se regăsesc avizele de practică pentru tanatologie date lui Dan Ardelean și Violetei Ardelean.
– Apoi o adresă de la Ministerul Sănătății cum că în România nu există tanatopractori în sensul legii (HG 741/2016).
Mister complet.
În loc de concluzie sau ce se întâmplă când cineva vrea să pregătească tanatopractori
În calitate de director al INML Constanța, doctorul Marius Popa a fost invitat în 2018-2019 să țină cursuri la Centrul pentru Formare Profesională și Dezvoltare Regională din Constanța.
„Au fost cursuri de autopsieri și tanatopractori, acum vreo trei ani. Erau organizate de acest centru împreună cu Medicina din Iași. După prima serie toată povestea s-a oprit, cei de la firma de formare profesională mi-au spus că există o acțiune în instanță și cursurile trebuie suspendate. Nu știu ce s-a întâmplat”, mi-a povestit doctorul Marius Popa.
După discuția cu doctorul Popa am sunat la Centrul de Formare Profesională din Constanța și am pretins că m-ar interesa să fac un curs de tanatopractor sau de autopsier.
Consultantul de la celălalt capăt al firului mi-a spus că nu există meseria de tanatopractor în nomenclatorul de meserii, deci nu au cum să organizeze așa ceva. Doar cursuri de autopsieri care și acelea care sunt blocate deocamdată.
„Dar ați organizat vreodată cursuri de tanatopractori?”
„Nu niciodată, că nu se poate legal.”
„Și cei care spun că sunt tanatopractori?”
„Nu știu, întrebați-i pe ei”.
