De ce a eșuat ofensiva din Ardeni, ultima zvâcnire a Germaniei naziste

În legătură cu operațiunea militară despre care vom face astăzi vorbire a curs multă cerneală, fiind una dintre cele mai cunoscute ofensive ale celui de-al doilea război mondial. Venită spre sfârșitul războiului, ofensiva din Ardeni a fost practic ultima zvâcnire a Germaniei naziste în încercarea de a opri înaintarea anglo-americanilor în vestul Europei.

Un Tiger în timpul ofensivei germane din ArdeniFoto: A0009 dpa / DPA / Profimedia

Intens discutată în lucrările de specialitate, ultima mare ofensivă germană a războiului a stârnit destule controverse printre istoricii militari. Astfel, deși au fost analizate îndelung, nu au fost stabilite cu exactitate cauzele care au dus la eșecul german.

O parte a experților militari sunt de părere că ofensiva nici nu ar fi trebuit planificată pe frontul de vest, diviziile trimise în Ardeni nefăcând altceva decât să lipsească frontul rusesc de cele mai bune trupe.

Totodată, există și opinia conform căreia, cu o logistică mai bună, atacul ar fi avut reale șanse de reușită. Chiar și această perspectiva are detractori, aceștia afirmând că a fost o acțiune prost planificată din start, și că ultimele unități de elită pe care germanii le mai aveau au fost sacrificate fără să fi avut niciun moment șansa de a-și atinge obiectivul.

Pentru a încerca să facem puțină lumină asupra acestor aspecte, trebuie analizate evenimentele, neuitând a le plasa în contextul momentului.

Contextul internațional și situația fronturilor la sfârșitul anului 1944

Anul 1944 a început prost pentru armata germană:

• Astfel, la 17 ianuarie 1944 debuta bătălia de la Montecassino, decisivă pe frontul italian. Până la sfârșitul primăverii, Aliații ies victorioși, reușind să străpungă formidabilă linie Gustav, iar avansul anglo-american spre nordul Italiei nu va mai putea fi oprit.
• Tot în debutul acestui an, rușii reușesc să despresoare Leningradul, oraș aflat sub asediu de mai bine de doi ani. Grupul de Armate Nord este obligat să se retragă spre Țările Baltice.
• În zona centrală a frontului de est situația nu era mai bună, după succesul Operarațiunii Bagration, germanii aflându-se în plină retragere, situație similară și pe flancul sudic, unde, după dezastrul de la cotul Donului, trupele Axei nu au mai reușit să recâștige inițiativa.
• În ceea ce privește zona Balcanilor, armata germană cantonată aici era în permanență hărțuită de partizani, ceea ce afecta în mod clar liniile de aprovizionare, dar și moralul soldaților.
• De asemenea, ieșirea României din război, la sfârșitul lui august, a dus la periclitarea întregului flanc sudic al frontului.
• Pe 6 iunie 1944, Aliații debarcă în Normandia, deschizând cel de-al doilea front. Trupele germane nu au reușit să limiteze capul de pod anglo-american de aici, aliații înaintând rapid în Franța și eliberând Parisul. Practic, germanii se aflau în retragere pe toate fronturile.

Trebuie precizat și faptul că Germania începuse să rămână fără oameni apți de lupta, în urmă pierderilor uriașe suferite în 5 ani de război. Wehrmachtul din 1944 era o umbră a armatei care avea pestații fulminante la începutul războiului. Timpul Blitzkriegului trecuse…

Totodată, bombardarea principalelor orașe din Germania a dus la mari dificultăți de producție în ceea ce privește industria de război. După atentatul suferit în vara anului 1944, din care totuși a ieșit superficial rănit, Hitler își pierde puțina încredere pe care o mai avea în generalii săi, luând deciziile militare personal.

O ofensivă pe frontul de est era greu de imaginat, având în vedere imensele cantități de material de luptă de care dispuneau sovieticii, precum și rezervele lor umane aparent inepuizabile. Decizia de a ataca pe frontul de vest a fost una logică. Aliații își lungiseră liniile de aprovizionare peste măsură, iar eșecul Operațiunii Market Garden, din luna septembrie, arăta că nu sunt chiar de neînvins.

Feldmaresalul Gerd von Rundstedt (foto: British Pathe / Mary Evans / Mary Evans Picture Library / Profimedia)

Von Rundstedt, artizanul Ofensivei din Ardeni

Cumva surprinzător, Hitler îi încredințează comanda trupelor care urmau să ia parte la această ofensivă lui Gerd von Rundstedt, veteranul feldmareșal cu care avusese o relație sinuoasă de-a lungul războiului.

Deși își demonstrase în repetate rânduri abilitatea de strateg, acesta se opusese în mod deschis lui Hitler de câteva ori. Poate cel mai cunoscut moment este cel în care von Rundstedt, conștient că înaintarea aliaților în Franța nu mai putea fi oprită, a transmis telefonic OKW-ului: ‘Încheiați pacea, idioților! Ce altceva mai puteți face?’. A fost și momentul în care Hitler îl eliberează din funcție.

Este cunoscut și faptul că se încercase în repetate rânduri atragerea sa în rândul conspiratorilor care au pus la cale atentatul din vara anului 1944 asupra lui Hitler. Deși a refuzat să li se alăture, acesta nici nu i-a denunțat. Este repus în funcție ulterior, fiind la conducerea trupelor germane care resping desantul aerian din timpul operațiunii Market Garden, practic una din ultime victorii majore germane ale războiului.

Condus de un simț al datoriei dus la extrem, el va declara, după război, când a fost acuzat de crime de război de către autoritățile aliate, că în calitate de soldat avea datoria de a se supune ordinelor guvernului legitim, oricare ar fi fost acesta și indiferent de ordine. Poate că în decizia lui Hitler de a-l repune în funcție a cântărit și faptul că tot el fusese cel care, în 1940, spărsese frontul francez, în aceeași zonă, a podișului Ardeni.

Tancul Tiger în acțiune (Foto: AP / AP / Profimedia)

Desfășurarea ofensivei, prea multe aspecte lăsate hazardului

Pentru acest atac, germanii au transferat trupe de pe frontul de est, făcând un efort uriaș de a concentra tot ce aveau mai bun în materie de oameni și materiale. Atacul urma să aibă loc pe un front cu o lățime de 60 de kilometri, vârful de lance fiind diviziile de tancuri, echipate cu formidabilele modele Tiger și Tiger II (Konigstiger). Atacul urma să fie precedat de un baraj de artilerie puternic, menit să slăbească pozițiile defensive aliate.

Deși reușita atacului se baza în mare măsură pe elementul surpriză și pe rapiditatea de mișcare, planul avea multe hibe. Practic, prea multe lucruri se bazau pe noroc. Obiectivele ofensivei erau orașele Bastogne, St. Vith, Rochefort, Houffalize și Stavelot.

Problema era că trupele germane aveau rezerve limitate de combustibil și muniție, fiind absolut necesar să captureze depozitele aliate pentru ca înaintarea să poată continuă. Un alt element care a contribuit decisiv în cele din urmă în balanța victoriei a fost și faptul că anglo-americanii dețineau, în acel moment, supremația aeriană.

Atacul va începe pe data de 16 decembrie, cu un puternic bombardament de artilerie. Inițial, trupele americane au fost luate prin surprindere, iar blindatele germane au înaintat considerabil, ocupând Stavelot. Primele zile ale ofensivei au fost dezastruase pentru aliați, panica instaurându-se rapid. Civilii au început să fugă spre vest, ocupând drumurile pe care americanii ar fi trebuit să aducă trupe proaspete și provizii.

La reușita inițială a atacului a contribuit și faptul că aviația aliată nu a putut să lanseze operațiuni în primele zile, datorită condițiilor meteo nefavorabile. Totuși, germanii nu au putut ocupa Bastogne, pe care l-au asediat, orașul devenind un simbol al rezistenței aliate, ceea ce a dus la o creștere considerabilă a moralului în tabăra americană.

Treptat, vremea s-a îmbunătățit, iar aliații au putut beneficia de sprijin aerian. De asemenea, au reușit să aducă întăriri și să încetinească înaintarea germană. De cealaltă parte, germanii nu aveau unități de rezervă cu care să înlocuiască trupele pierdute, iar proviziile de combustibil s-au sfârșit, lucru care a dus la abandonarea multor vehicule.

Bătălia a mai continuat până pe 25 ianuarie 1945, moment până la care trupele germane au fost împinse până pe pozițiile inițiale de dinainte de atac. Ambele tabere au suferit pierderi semnificative, dar, dacă aliații au reușit să aducă trupe noi, germanii nu-și permiteau acest lux.

De ce a eșuat Ofensiva din Ardeni?

Germania a lansat această ofensivă pe frontul de vest, pentru că, așa cum am arătat, era singurul loc unde o putea face. S-a sperat într-o victorie rapidă, care să-i aducă pe Aliații vestici la masa tratativelor. Ulterior, germanii și-ar fi concentrat toate forțele în est, pentru a-i opri pe sovietici. Credința interioară a lui Hitler era că americanii vor realiza, în al doisprezecelea ceas, că pericolul sovietic este mult mai mare. OKW-ul german a dorit o ofensivă bazată pe principiile Blitzkriegului din 1939-1940. Ceea ce le-a scăpat din vedere a fost faptul că Germania nu mai avea resursele logistice necesare unei asemenea acțiuni. În plus, vremea ‘războiului fulger’ trecuse…

Obiectivele ofensivei au fost prea îndepărtate de bazele de plecare ale atacului, iar cantitățile limitate de combustibil au incapacitat, în mare măsură, vârful de lance german, adică unitățile de blindate. De asemenea, o parte din diviziile puse la dispoziția lui von Rundstedt aveau efective incomplete și echipament neadecvat, ceea ce a contat enorm în momentele de presiune.

Lansată ca un act disperat, ofensiva lui von Rundstedt din Ardeni a reprezentat ultima mare acțiune ofensivă a Germaniei înainte de capitulare. După ce a eșuat, au mai urmat câteva luni de retargere, până la capitularea din mai 1945.

Surse:

– Liddel Hart, Istoria celui de-al doilea război mondial;

– Michael Dudley, Marile batalii ale celui de-al doilea război mondial;

– Michel Georis, Nuts!…Bătălia din Ardeni;

– Robin Neillands, The Battle for the Rhine 1944: Arnhem and the Ardennes: The Campaign in Europe, 1944–45

– Charles Messenger, The Last Prussian: A Biography of Field Marshal Gerd von Rundstedt 1875–1953.

Citește și alte articole pe subiect scrise de Andrei Stan:

​