Noua lege i-ar fi oferit o scuză ca, pe la mijlocul lunii octombrie, să organizeze alegeri înaintea Brexit-ului, ceea ce pentru el ar fi însemnat o luptă între alegători şi parlament, în care Johnson i-ar fi acuzat pe parlamentari că încearcă să blocheze Brexit-ul. Speranţa lui era aceea de a recâştiga majoritatea conservatorilor pe care predecesoarea sa, Theresa May, o pierduse în 2017, iar asta i-ar fi permis să forţeze un nou acord cu Bruxelles-ul sau să hotărască autoritar un Brexit fără acord.
În ambele cazuri, principala sa promisiune – aceea de ieşi din UE pe 31 octombrie – pe care Johnson a făcut-o în prima sa zi în funcţie şi pe care a tot repetat-o de atunci până la saturaţie, ar fi respectată, iar conservatorii vor putea guverna o Mare Britanie post-Brexit până la viitoarele alegeri, programate pe la mijlocul deceniului următor.
Aproape că i-a mers. Parlamentarii au votat cu sârg blocarea unui Brexit fără acord, iar Johnson, cu o mare încăpăţânare, a spus că alegerile rămân acum singura opţiune. Dar mai apoi s-a întâmplat ceva care nu era scris în scenariu.
După cum afirmă cei la curent cu gândirea celor de la „Numărul 10” (Downing Street 10, reşedinţa oficială a premierilor britanici, totodată sediul guvernului, n. red.), planul se baza pe ideea că Partidul Laburist, de opoziţie, nu va agrea nişte alegeri înaintea Brexit-ului pe la mijlocul lui octombrie.
Dar ulterior, pe 4 septembrie, liderul laburiştilor Jeremy Corbyn a făcut exact asta, nu i-a oferit premierului cele două treimi din parlament necesare pentru ca, în conformitate cu legea din Regatul Unit, alegerile să poată avea loc. Decizia l-a făcut pe Johnson să treacă la planul B: o încercare disperată de a ajunge la un acord cu UE înainte de 19 octombrie ca să nu fie silit să îşi încalce promisiunea şi să ceară Bruxelles-ului amânarea Brexit-ului, aşa cum ar cere noua lege.
Potrivit declaraţiilor făcute pentru Politico de mai mulţi oficiali şi miniştri care au dorit însă să-şi păstreze anonimatul, ideea că laburiştii nu vor vota pentru alegeri a fost principalul calcul greşit al lui Johnson, iar efectele sunt distrugătoare.
Ce va urma?
Alegerile ar putea avea totuşi loc dacă sau atunci când partidele de opoziţie ar susţine un vot de neîncredere în guvern – lucru pe care Corbyn l-a reiterat miercuri, spunând însă că va face acest lucru numai după ce va fi asigurată prelungirea Brexit-ului până în ianuarie 2020.
Punctul crucial constă în faptul că opoziţia, şi nu guvernul, este cea care ţine hăţurile în privinţa datei alegerilor. Mai marii din guvern vorbesc cu gravitate despre perspectiva amânării Brexit-ului. „Nu cred că e o poziţie grozavă pentru noi, cred că ni se va spune că suntem „alţi Theresa May”, a declarat un important conservator.
„Dacă nu vom avea Brexit-ul până pe 31 octombrie, multor colegi le va fi teamă să umble prin ţară din cauza prezenţei tot mai numeroase a Partidului Brexit”, a declarat un parlamentar care a fost şi ministru. „Ne temem că vom fi văzuţi ca nişte oameni care nu au reuşit Brexit-ul, iar singura cale de a ajunge la Brexit va fi reorientarea spre Partidul Brexit, ceea ce ar înseamna că Partidul Conservator va pierde multe fotolii parlamentare”.
Dacă Johnson nu ajunge la un acord cu UE până pe 19 octombrie – iar progresele lui în privinţa tratativelor sunt doar modeste – el ar avea de ales între acest scenariu deloc de invidiat şi o măsură radicală: să demisioneze ca să nu aplice legea – adoptată de parlamentari în cursul acestei luni – care îi cere să amâne Brexit-ul.
În plan privat, oficiali ai guvernului spun că posibilitatea este reală, chiar dacă cei din Downing Street neagă în public acest lucru.
După marea înfrângere suferită în faţa Curţii Supreme, s-ar putea ca Johnson să se gândească de două ori înainte de a încălca legea refuzând pur şi simplu pentru a doua oară să respecte Legea Benn (legea care obligă premierul să ceară amânarea datei Brexit-ului, (altminteri programat pe 31 octombrie, n. red.), a declarat Charles Grant, directorul Centrului pentru Reformă Europeană.
„Riscul acestei mutări l-ar putea pune pe Boris în situaţia lui Salvini”, a declarat Grant, referindu-se la liderul Ligii italiene care, luna trecută, a provocat dizolvarea guvernului de coaliţie în speranţa că va câştiga o majoritate la următoarele alegeri şi care s-a trezit ulterior în afara Puterii. Johnson ar putea demisiona gândindu-se că peste câteva săptămâni vor avea loc alegeri, după care ar putea reveni prin câştigarea alegerilor. Dar ar putea exista un guvern interimar care ar rămâne interimar foarte multă vreme, iar tu te trezeşti exclus de la putere şi te mai trezeşti că nu mai sunt alegeri”.
Dacă acest scenariu ajunge să se aplice, asta va însemna ruina finală a strategiei celor din Downing Street. Deocamdată, Johnson „e încă în cărţi”, dar el a învăţat că un singur calcul greşit te poate aduce foarte aproape de un „şah mat”.
