De astă dată, Bulgaria împiedică începerea negocierilor de aderare. „Noi am estimat ca nu este momentul” să începem aceste negocieri cu Skopje, a declarat marţi, 17 noiembrie, secretarul de stat german la afaceri europene, Michael Roth – a cărui ţară deţine preşedinţia reuniunilor ministeriale ale UE până la sfârşitul anului – la finalul unei videoconferinţe cu omologii săi europeni.
„Bulgaria nu poate susţine în această etapă un acord cadru cu Republica Macedonia de Nord”, a confirmat ministrul afacerilor externe bulgar, Ekaterina Zaharieva. Or, acest acord cadru nu poate fi adoptat decât cu unanimitatea celor 27 de ţări membre ale UE. Înaintea reuniunii de marţi, prim-ministrul Macedoniei de Nord, Zoran Zaev, s-a declarat pregătit pentru o asemenea decizie, adăugând că mai e timp până la convocarea, la sfârşitul lui decembrie, primei conferinţe interguvernamentale vizând începerea negocierilor. Dar de ce a apărut acest blocaj?
O polemică privind istoria şi limba
Sofia reînvie litigii pe chestiuni lingvistice, istorice şi identitare care otrăvesc viaţa Macedoniei de Nord de la obţinerea independenţei, acum trei decenii. Guvernul bulgar al lui Boiko Borisov, la care participă partidul naţionalist VMRO, şi-a înăsprit tonul în ultima vreme, reproşând Skopje că nu vrea să rezolve diferendele istorice şi prezintă Bulgaria (7 milioane de locuitori) ca pe un duşman în media şi în cărţile de istorie.
După părerea Bulgariei, cele două ţări au o istorie comună pană la formarea Republicii Macedonia în cadrul Iugoslaviei după al doilea război mondial: pe această bază, tot în opinia Bulgariei, macedonenii sunt bulgari, convinşi greşit să aibă o identitate distinctă printr-un „proiect de construcţie etnică” al fostei Iugoslavii comuniste. De asemenea, conceptul de limbă macedoneană este eronat, susţine Sofia, pentru că este vorba de un dialect bulgar.
Conform rezultatelor a două recente sondaje ale institutului Alpha Research, opinia publică bulgară susţine această poziţie: 79% dintre bulgari estimează că Skopje, nerecunoscând originile bulgare ale populaţiei macedonene, se face vinovat de „manipularea faptelor istorice”; şi 84% sunt împotrivă ca Bulgaria să susţină o aderare a Macedoniei de Nord la UE înainte de a se ajunge la un compromis privind interpretarea istoriei.
Un erou disputat
O comisie bilaterală de specialişti, creată în 2017 prin tratatul de prietenie semnat atunci între cele doua ţări, încearcă să găsească teren de înţelegere şi să armonizeze manualale şcolare. Dar potrivit lui Petar Todorov, istoric macedonean care face parte din comisie, reuniunile s-au oprit în 2019 din cauza subiectului Goţe Delcev (1872-1903), erou al epocii otomane. Născut în actuala Grecie, el a predat într-o şcoală bulgară în ceea ce este astăzi Republica Macedonia de Nord. La începutul secolului al XX-lea el a intrat în posteritate ca un campion al luptei contra otomanilor. Cele două ţări îşi dispută memoria lui.
De cele două părţi ale frontierei, se găsesc statui şi universităţi care îi poartă numele şi chiar oraşe.
„Oamenii de aici sunt categorici: Goţe Delcev este o personalitate istorică bulgară”, a declarat Agenţiei France Presse Elka Bojikova, directoarea liceului din oraşul omonim… Goţe Delcev, din sud-vestul Bulgariei. „Este un fapt că eroii trecutului, ca Goţe Delcev, sunt importanţi, atât pentru macedoneni cat şi pentru bulgari”, a declarat în septembrie viceprim-ministrul nord-macedonean delegat pentru afaceri europene, Nikola Dimitrov, citat de site-ul Balkan Insight. „Istoricii trebuie să se aplece asupra subiectului, chiar şi pentru ca fiecare parte să poată cunoaşte punctul de vedere al celeilalte”.
Miză politică internă
Şi dacă diferendul istoric nu este decat o iluzie? În opinia lui Angelos Chrisogelos, asociat al think tank-ului Chatham House, citat de Euronews, majoritatea cerinţelor Sofiei faţă de Macedonia de Nord privesc probleme neclare de identitate şi de istorie şi reflectă nevoia, pentru guvernul bulgar, de a adopta o poziţie fermă naţionalistă din motive de politică internă”.
Unii analişti denunţă o tactică obişnuită în Balcani: reamintirea unor conflicte istorice emoţionale pentru a câştiga puncte înaintea alegerilor, programate anul viitor în Bulgaria. Or, de la jumătatea lui 2020, proteste masive contra „dictaturii mafiei” zguduie ţara, cea mai săracă şi mai coruptă din Europa, potrivit ONG-ului Transparency International, şi se înmulţesc cererile de demisie a conducătorilor bulgari.
În UE încă nu, dar deja în NATO
Calea spre UE s-a deschis pentru Republica Macedonia în ianuarie 2019, când ţara a sfârşit prin a ajunge la un acord cu Grecia privind numele său – în cadrul acordului din Prespa – acceptând să-i adauge „de Nord”. Timp de 27 de ani, Grecia şi-a acuzat vecinul de abuz istoric prin folosirea numelui de „Macedonia” pe care ea voia să-l păstreze pentru provincia sa nordică. Atena, membră a UE, a blocat orice apropiere intre Macednia de Nord de o parte şi NATO şi Bruxelles de cealaltă parte. Această ceartă o dată liniştită, ţara a devenit efectiv, pe 27 martie, al 30-lea membru al Alianţei atlantice.
Bulgaria nu a ezitat să evoce acordul greco-macedonean pentru a forţa mâna vecinului său. „Aţi acceptat să vă schimbaţri drapelul, să vă schimbaţi numele, remarca în septembrie Krasimir Karakaşanov, viceprim-ministrul bulgar, citat de Euractiv. Dar faţă de ţara care v-a ajutat tot timpul, credeţi că puteţi să vă comportaţi incorect”. Le Monde (preluare Rador)
