Răspunsul sumar: Pentru a nu se mai pierde bani din bugetul național!
Ministerul Energiei gestionează participații în 34 de companii din industria energetică.
Zece dintre acestea sunt într-una din procedurile de insolventa:
SOCIETATEA NAŢIONALĂ A CĂRBUNELUI S.A.
SOCIETATEA DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE ȘI TERMICE „TERMOELECTRICA” S.A SOCIETATEA ELECTROCENTRALE BUCUREŞTI S.A
SOCIETATEA ELECTROCENTRALE CONSTANŢA S.A
SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC HUNEDOARA S.A
SOCIETATEA SIMTEX S.A
COMPANIA NAŢIONALĂ A HUILEI S.A
SOCIETATEA COMERCIALĂ PENTRU ÎNCHIDEREA-CONSERVAREA MINELOR S.A
SOCIETATEA PETROTRANS S.A
REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE RA
La toate, Ministerul Energiei este acționar majoritar. Numai Elcen (Electrocentrale București) iese din insolvență deoarece s-a nimerit ca să fie condusă de o echipă managerială formată din profestioniști. Oricum aceasta într-un viitor apropiat va fi cumpărată de o companie a Primăriei Generale a Capitalei, ceea ce reprezinta cea mai buna soluție în constituirea SACET (sistemul de alimentare centralizat cu energie termică).
Celelalte nu cred că mai au o șansă de supraviețuire și vor mânca sume importante de la buget, probabil câțiva ani.
Mai sunt câteva companii care inerent vor intra în insolvență sau direct în faliment.
În patrimoniul ME mai intră Combinatul Energetic Oltenia, despre care am scris aici și care după înlocuirea capacităților de producție pe cărbune trebuie să dispară natural deoarece Green Deal nu va mai permite producția de electricitate din cărbune. Oricum CEO produce pierderi în curnd de peste un miliard de lei. Problema este că momentan aceste capacități de producție a energiei electrice pe cărbune de slabă calitate nu pot fi înlocuite. Ajutorul de stat propus de ME și cu care Comisia Europeană nu este de acord ar putea fi oricând stopat și banii respectivi să fie dirijați către capacități noi pe gaz care să asigure în continuare securitate sistemului energetic național.
Cu Complexul Energetic Hunedoara SA lucrurile ar putea sta altfel. Acest este dorit de administrația locală și ar putea urma o schemă asemănătoare cu a Elcenului bucureștean.
Mai sunt, societățile care se ocupă de multi ani (deja) de închiderea minelor care produc pierderi, sigur vor intra în faliment sau se vor desființa (puțin probabil) deaorece nu mai au obiect de activitate. (CONVERSMIN S.A., SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE ÎNCHIDERI MINE VALEA JIULUI S.A.)
Pe zona combustibilului radioactiv și conexe lucrurile nu sunt clare. Specialiștii geologi mi-au afirmat că resursele de uraniu pe care România le deține sunt slabe. De asemenea știu că informațiile referitoare la resurse sunt secrete. Deci în acest domeniu trebuie făcută o analiză riguroasă (în special geopolitică) deoarece această resursă strategică valoroasă, dacă ar merita, nu ar trebui pierdută. Societățile din domeniu sunt: REGIA AUTONOMĂ TEHNOLOGII PENTRU ENERGIA NUCLEARĂ – RATEN, REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE RA (în faliment), COMPANIA NAŢIONALĂ A URANIULUI S.A., RADIOCATIV MINERAL MĂGURELE SA.
Pană acum pierderile depășesc două miliarde de lei.
Căpușile
În portofoliul ME se află și două societăți care căpușează (la propriu) industria energetică, oferind posibilitatea conducerii ministerului de a oferi câteva posturi pentru sinecuri și o eventuală posibilitate de a extrage bani din bugetul statului. Acetea sunt: SOCIETATEA ELECTROCENTRALE GRUP S.A și SOCIETATEA DE ADMINISTRARE A PARTICIPAŢIILOR ÎN ENERGIE S.A (SAPE SA).
Electrocentrale Grup SA deține fosta termocentrală de la Brăila, care nu a mai funcționat de mulți ani, termocentrala de la Galați, intrată în faliment acum câteva săptămâni și un teren bine aplasat în București (și vânat de rechinii imobiliari) pe care s-a aflat ceea ceea ce s-a numit CET Titan, adică câteva cazane de încalzit apă și o mini turbină de câțiva MW, dezafectate. Evident că această societate este aptă de a intra în insolvență dupa atâția ani de pierderi.
SAPE SA este o jucărie inventată ce canibalizează o direcție din minister care se ocupă cu administrarea participațiilor statului la câteva societăți comerciale de distribuție, unde statul este acționar minoritar și administrează o groapă numită Hidro Tarnița SA, acea fantasmagorie proiectată de niște șmecheri pentru a scurge niște fonduri din bugetul statului. Nu pot să nu adaug că această societate a fost implicată în scandalul măștilor neconforme importate din Vietnam la începutul pandemiei, import prin care s-au pierdut câteva milioane de euro.
Starurile
“Perla coroanei”este Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie electrică din România. Produce profit bucurându-se de avantajul bogației naturale: apa. Am scris despre această societate și motivația ajungerii pe bursă aici.
Nu are rost să discutăm despre companiile de distribuție privatizare acum ceva ani la care statul român deține participații sub 50%. Acestea au profit și nu fac subiectul prezentului articol.
SOCIETATEA ENGIE ROMÂNIA S.A.
SOCIETATEA E.ON ENERGIE ROMÂNIA S.A.
Societatea DELGAZ GRID S.A.
“Perlele” energiei românești au fost scose pe bursă. Cele câteva companii care sunt listate la bursă în care statul român are statutul de acționat majoritar sau semnificativ sunt:
SOCIETATEA NAŢIONALĂ ” NUCLEARELECTRICA” S.A
SOCIETATEA ENERGETICĂ ELECTRICA S.A.
SOCIETATEA OMV PETROM S.A.
SOCIETATEA OIL TERMINAL S.A. SOCIETATEA CONPET S.A.
SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE GAZE NATURALE „ROMGAZ” – S.A.
la care se adaugă Societatea ROMPETROL RAFINARE S.A. unde și aici ar fi o analiză prea lungă si care nu face subiectul acestui articol, dar care ar merita-o într-un viitor apropiat.
Mai trebuie să adăugăm și cele două “Trans-uri”, ce se află sub Secretariatul General al Guvernului, ambele listate la BVB.
Profit sau lichidare!
Toate societățile din energie listate la bursă sunt pe profit, sunt cât de cât transparente, fiind obligate de legislația bursieră, sunt bancabile, adică pot obține împrumuturi de la bănci, pot aplica fără nici un fel de probleme la fondurile europene. Sunt convins că dacă nu ar exista scandalurile cu blaturile numirilor în consiliile de administrație / supraveghere și directorate precum și cu angajările de sinecuri (să nu intrăm în amănunte), profiturile și prețurile companiilor listate ar fi mult mai mari.
În actualul context economic, când guvernul face reduceri de cheluieli, unul din robinetele care pot fi închise se află la Ministerul Energiei. Scoaterea companiilor energetice din siajul grupurilor de interese care le căpușează este necesar, problema este dacă oamenii din minister știu de aceste scurgeri substanțiale de bani din buget și dacă joacă alături de Premierul Câțu.
Aceste pierderi pot fi stopate prin scoaterea pe bursă (dacă este posibil), prin numirea unor echipe de management profesioniste și de bună credință si prin intrarea în procedura accelerată de lichidare .
Aici punem un asterix: daca societățile sunt înca în funcțiune și produc energie electrică securitară (chiar și cu pierderi) acestea nu pot fi închise decât numai după ce aceste capacități sunt înlocuite de altele.
Și mai trebuie adăugat că cea mai bună variantă de a ieși pe bursă nu este cea prin care statul își vinde o parte din acțiuni ci cea a majorării de capital social prin emisiune primară de ascțiuni.
Viitor sumbru (later edit)
Transelectrica ne spune mai bine decât Ministerul Energiei (asta înseamnă transparența cerută de BVB) care vor fi capacitățile de producție în următorii ani. În următorii trei ani nu vor apare noi capacități de producție de energie electrică securitară. Cărbunele nu va dispare, deci va rămâne subvenționat, cine știe prin ce căi obscure, contrar cerințelor Uniunii. Nici măcar regenerabilele nu vor crește semnificativ. Deci Premierul Câțu (în primul rând), Uniunea Europeană (în PNIESC se spune că vom pune în funcțiune 822 + 944 MW în foto și eolian) și noi (care plătim) suntem mințiți cu nerușinare!
… Și nu am zis nimic de securitate energetică, de faptul ca Iernutul nu va fi pus în funcțiune nici în 2023 si că nimeni nu răspunde (cu capul)!
Iată dovada:
