Mai mulți migranți au sosit în Canare în primele două luni din noiembrie – 5.275 – decât în ultimii 4 ani la un loc, potrivit datelor guvernului spaniol, 16.950 de migranți sosind în arhipelag în cursul acestui an, cel mai mare număr de după 2006.
Potrivit Organizației Mondiale pentru Migrație peste 250 de persoane și-au pierdut viața sau au fost date dispărute anul acesta după ce au încercat să ajungă în Canare.
Experții afirmă că afluxul de migranți se datorează mai multor factori, unul din cei mai importanți fiind restricționarea rutelor către Europa via Libia sau Maroc. Alții sugerează că efectele economice ale pandemiei și îmbunătățirea condițiilor de navigare au dus la creșterea numărului.
Judith Sunderland, director adjunct al Human Right’s Watch pentru Europa, afirmă că:
„Spania colaborează îndeaproape cu Marocul și a încercat cu adevărat să își închidă granițele, încercând să prevină sosirile pe teritoriile sale [din Maroc] – Ceuta și Melilla – și să prevină orice tip de migrație cu barca de pe coasta marocană prin Strâmtoarea Gibraltar (…) așa că multe persoane care altfel ar fi mers pe această au încercat acum ruta Insulelor Canare”.
„Asta ne întoarce la o axiomă a fluxului migrator care afirmă că dacă închizi o rută o alta se va deschide fiindcă persoanele încearcă să se deplaseze indiferent ce s-ar întâmpla. Iar traficanții care sunt plătiți să ajute oamenii care vor să se mute sunt oameni de afaceri care vor căuta rute diferite pe care să le deschidă”, adaugă Sunderland.
Prezența migranților în arhipelag cauzează probleme cu localnicii care încearcă să își revină după un sezon estival devastat de pandemie.
Miguel Gonzalez, proprietarul unui bar local, a declarat pentru agenția AFP că unul din clienții săi i-a spus că va formula o plângere agentului său de turism, afirmând că nu a fost informat de prezența migranților pe plajele insulelor.
Însă pentru mulți migranți Canarele sunt doar un punct de oprire în tentativa lor de a ajunge în Spania continentală sau alte părți ale Europei, potrivit lui Sunderland.
„Turiștii nu sunt obișnuiți cu toate astea”
Migranții care ajung în Gran Canaria, a treia insulă ca mărime a arhipelagului, sunt găzduiți inițial în portul Arguineguin. Autoritățile au creat o tabără cu o capacitate de 400 de persoane. În prezent aceasta găzduiește în jur de 2.000.
„Când am fost acolo cu peste o săptămână în urmă situația era destul de dezastruoasă în acest orășel cu dog unde din luna august autoritățile au improvizat un centru de recepție în care poliția identifică, procesează și înregistrează pe toată lumea, efectuează examinări medicale și teste pentru COVID-19 înainte ca persoanele să fie găzduite în altă parte”, relatează Sunderland.
În alte părți în jur de 5.000 de migranți sunt găzduiți în hoteluri și alte unități de cazare rămase goale din cauza restricțiilor legate de pandemie.
Alejandro Santana, manager al Labranda Hotels & Resorts, a declarat pentru Euronews că hotelurile au fost aproape goale timp de opt sau nouă luni diin cauza pandemiei, adăugând că hotelierii au decis să încerce să ajute statul cu gestionarea afluxului de migranți.
„Avem hoteluri care au fost închise timp de opt sau nouă luni, avem paturi disponibile iar acestea sunt folosite pentru a-i caza pe acești imigranți”, relatează Santana, precizând că „majoritatea lanțurilor hoteliere fac asta generând activitate și locuri de muncă”.
Acesta afirmă însă că prezența migranților îi neliniștește pe puținii turiști aflați încă în arhipelag.
„Turiștii nu sunt obișnuiți cu toate acestea, uneori sunt 10 sau 15 persoane pe stradă care poate le cer bani, îi fac să se simtă inconfortabil sau chiar în nesiguranță”, povestește hotelierul.
Departe de plaje și turism, localnicii de pe insule, afectați la rândul lor de restricțiile anti-Covid, au protestat de asemenea față de afluxul de migranți.
Acesta i-a afectat inclusiv pe pescarii locali, potrivit lui Javier Garat, secretarul general al Federației Pescarilor Spanioli.
„Au existat numeroase cazuri în care pescarii noștri au fost nevoiți să se oprească din pescuit și să piardă câteva zile de activitate pentru a ajuta sute de persoane care sunt înghesuite la bordul cayucos [plute din lemn], adesea în derivă în largul mării într-o situație de pericol pentru viețile acestor oameni”, afirmă Garat.
„Nu vedem migrația deloc ca o problemă”
Autoritățile de la Madrid și-au luat angajamentul de a extinde patrulele maritime din jurul insulelor iar miniștrii executivului au purtat discuții cu Marocul și Senegalul pentru a opri migranții.
„COVID distruge economiile africane și are de asemenea un impact uriaș asupra economiilor europene, știam că una din consecințele pandemiei va fi o creștere a migrației”, afirma Arancha González Laya, ministrul de externe spaniol, mai devreme în cursul lunii noiembrie.
González Laya a respins acuzațiile privind gestionarea proastă a situației de către Spania și a lipsei pregătirilor pentru a face față sosirilor.
„Migrația este un fenomen istoric și nu o să se oprească din cauza unei pandemii sau crize economice”, afirma aceasta, adăugând că „este clar pentru toată lumea că nu vom putea gestiona acest fenomen dacă nu lucrăm în țările de origine”.
Jalloul susține că gestionarea adecvată a migrației este esențială pentru Europa întrucât este „un continent care îmbătrânește” dar și unul care celebrează diversitatea socială și culturală.
„Noi nu vedem migrația deloc ca o problemă: noi vedem oamenii care mor pe mare drept problema și existența mafiilor ca o problemă. Acolo trebuie să muncim dar imigrația ca atare nu este o problemă pentru noi”.
Aceasta a subliniat de asemenea că pandemia a dezvăluit dependența Spaniei față de persoanele născute peste mări, afirmând că „acestea sunt cele care au avut grijă de oameni acasă și în azilurile de bătrâni”.
Citește și:
